Câinii latră, caravana trece: alegerile de la Comrat

Sătulă de zăpăceala de pe acum tradiţională din Republica Moldova, presa noastră pare mai puţin interesată de un alt eveniment de o importanţă foarte mare, chiar şi pentru România, care se va petrece duminica aceasta, pe 22 martie. Campania pentru alegerea Başcanului (Guvernatorului) Găgăuziei s-a petrecut pe tăcute pentru cea mai mare parte a observatorilor, lucru de care profită – hoţeşte – aparatul de propagandă rusesc care se infiltrează pas cu pas în Basarabia prin intermediul viruşilor creaţi în laboratoarele Kremlinului, Igor Dodon şi Partidul Socialiştilor din Republica Moldova. Când toată lumea stătea cu ochii pe Transnistria să vadă dacă apar sau nu omuleţii verzi şi pe acolo, iată că iepurele pare să sară din jobenul de la Comrat, la mai puţin de 150 de kilometri de România.

Cei 160.000 de găgăuzi sunt apropiaţi cultural de turci, vorbesc o limbă turcică, dar sunt de confesiune ortodoxă – pentru cei curioşi, în bisericile din Găgăuzia, lui Dumnezeu i se spune Allah. Micuţa regiune autonomă a  fost brăzdată zi şi noapte în toată această perioadă de tot felul de invitaţi de marcă de-ai ”socialiştilor” moldoveni, toţi descălecând direct din Rusia. De la deputaţi şi propagandişti de prim rang până la cântăreţi, circari şi boxeri, tot ce a putut trimite Mama Rusie mai bun şi mai convingător pentru a fi ales Guvernator omul Moscovei a fost făcut pachet şi trimis în sălile în care s-au desfăşurat mitingurile electorale, mai lipseau doar femeia cu barbă şi Putin în persoană. Instituţiile Statului din Republica Moldova au contracarat destul de anemic această impresionantă desfăşurare de forţe, decizând abia într-al doisprezecelea ceas să pună piciorul în prag, atâta cât a mai rămas din el: Preşedintele Timofti a transmis că are în vedere ”interzicerea intrării deputaţilor ruşi pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia vizitelor oficiale”, Ministerul Afacerilor Externe moldovean l-a convocat pe ambasadorul rus pentru ”a-i fi atrasă atenţia asupra inadmisibilităţii sprijinului deschis din partea Federaţiei Ruse pentru un candidat electoral”, iar Ministerul de Interne l-a declarat indezirabil pe teritoriul ţării pe Dmitri Kiselev, unul dintre principalii propagandişti ai Kremlinului, care vroia să vină la Chişinău pentru prezentarea unui documentar pentru spălat minţile despre anexarea Crimeei de către Rusia. Tot zilele acestea se discută aprins necesitatea unui proiect de lege care să asigure securitatea informaţională a Republicii Moldova, mai precis interzicerea emisiei pe teritoriul Basarabiei a posturilor de propagandă ruseşti. Cu toate acestea, panourile cu imaginea candidatei socialiştilor, tovărăşica Irina Vlah (pozată într-o haină şic, dar cu pumnul strâns într-o atitudine de mascul comunist indignat) pe fundalul drapelului Federaţiei Ruse şi cu sloganul ”Să fim împreună cu Rusia este în puterile noastre” au rămas la locurile lor, ducând spre un rezultat foarte posibil, câştigarea alegerilor de către favoriţii Kremlinului chiar din primul tur. Şi uite aşa, fără să ne dăm seama, e posibil să ne trezim, Doamne Fereşte!, cu un nou vecin pentru România: Federaţia Rusă.

Să nu credeţi însă că presa de la Chişinău oferă mai multă atenţie acestor alegeri cu  potenţial de lovitură adusă integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Apetitul lacrimogen al bloggerilor şi formatorilor de opinie basarabeni este hrănit regeşte de noua telenovelă care se profilează în ultima perioadă, potenţialul proiect politic al fostului premier liberal-democrat, domnul Iurie Leancă. E drept că faţă de acum două săptămâni nu s-au întâmplat mari schimbări (poate doar faptul că Domnia Sa nu mai suferă de gripă ar reprezenta un eveniment notabil). Noul proiect politic s-a poticnit la faza de ”sonorizare a denumirii formaţiunii”, aşa cum s-a exprimat fostul premier. Dând dovadă de un cinism rafinat, dezvoltat – probabil – în perioada petrecută la Ambasada URSS de la Bucureşti până în 1989 (după cum dezvăluia domnul Preşedinte Băsescu), domnul Leancă a decis să îşi ”sonorizeze” denumirea formaţiunii drept… Partidul Popular European, nici mai mult, nici mai puţin, uitând probabil situaţia cel puţin jenantă în care şi-a pus colegii din PLDM (partid membru al familei PPE) când l-a susţinut cu o pasiune maladivă pe domnul Doctor Victor Viorel Ponta, candidatul socialist la Preşedinţia României. Cum era şi firesc, denumirea Partidului Popular European era deja protejată intelectual de către PLDM pe teritoriul Republicii Moldova (lucru normal, dacă ţinem cont de apartenenţa politică a PLDM la PPE) şi de aici a început un nou serial de intrigi, lacrimi şi lamentări. Foştii colegi din PLDM au fost arătaţi cu degetul pentru blocarea apariţiei unui nou partid ”cu adevărat proeuropean” drept pentru care, iată un nou motiv să mai stăm puţin şi să ne tragem sufletul: o scuză potrivită face mai bine propriei imagini decât un efort de a duce la capăt un nou proiect politic. 

Şi, dacă tot am amintit puţin de pupilul domnului Victor Viorel Ponta, permiteţi-mi să salut încă o dată spiritul de glumă de care dă dovadă, tradiţional, actualul nostru premier: întrebat zilele trecute când se va întâlni cu noul său omolog moldovean, domnul Victor Viorel a răspuns cu o glumiţă în spiritul bufetului non-stop din gara de la Vereşti: ”Dacă nu se supără Filat pe Gaburici că mă invită, voi veni cu mare drag la Chişinău”. Aşa că, acum realizez, coşmarurile domnului Victor Viorel nu mai sunt bântuite doar de Tiranul Băsescu ci, mai nou, şi de către Vlad Filat, preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova. Sunt curios ce ar zice acelaşi premier şi despre românii din Basarabia care la alegerile prezidenţiale nu i-au dat nici o şansă în faţa domnului Klaus Iohannis.  Dar asta, deja, este o altă poveste.

Radu Popescu este consultant politic în Republica Moldova

Publicitate și alte recomandări video