Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Haideţi să ajutăm 130 de copii să întâmpine Sărbătorile cu căciulă, fular şi mănuşi noi!

CAMPANIE ZDI (IMAGINI): 130 de copii nu au nici şosete în picioare. Să îi ajutăm!

GALERIE
Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (32)Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (30)Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (17)Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (8)Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (6)
  • Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (32)
  • Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (30)
  • Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (17)
  • Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (8)
  • Copii scoala Harpasesti - Iasi, foto Dan Luca (6)
- +

Povestea a 130 de copilării, trăite simplu şi adevărat, fără tablete, fără desene animate văzute la plasmă, fără shaorme şi McDonald's, fără plimbări la shopping cu maşina. Însă cu lipsuri, multe lipsuri, de care cei mai mulţi dintre micuţi nici nu-şi dau seama, deoarece n-au prins şi momente când să le aibă. Dezbrăcăţei fiind, le-ar trebui măcar o pereche de încălţări mai groase, de iarnă, o căciuliţă prin care să nu treacă vântul iernii sau o pereche de mănuşi care să nu se ude la primul bulgăre de zăpadă. Măcar atât. Pornind de la povestea preşcolarilor şi şcolarilor din clasele primare din satul Hărpăşeşti, comuna Popeşti, „Ziarul de Iaşi“ lansează astăzi Campania de Crăciun, cu care v-aţi obişnuit an de an. În această campanie, ne dorim să le oferim celor peste 100 de copii din acest sat bucuria unui Moş Crăciun care să le aducă hăinuţe mai călduroase, alături de un pachet cu dulciuri. Sloganul campaniei: Căciulă, fular şi mănuşi pentru micuţii din Hărpăşeşti!

Şcoala din Hărpăşeşti pare uşor de găsit, după îndrumările sătenilor, însă după ce treci pe lângă ea de vreo trei ori fără să o vezi, găseşti o căsuţă mică, veche, cu un steag fluturând sub streaşină. În curte ne-am întâlnit cu Petru Stan, învăţător de o viaţă, care se pregăteşte să iasă la pensie. Un bărbat cu mustaţă şi păr cărunt, primitor şi plin de căldură pentru cei 22 de copii pe care îi are în clasă. Are clasa a IV-a. Înscrişi sunt 24 de micuţi, însă doi dintre ei nu mai vin la şcoală. După ce călcăm pragul uşii de la intrare, aflăm că această casă este monument istoric, şi de aceea nu se poate interveni cu lucrări de modernizare.

GALERIE FOTO I

Intrând în şcoala de la Hărpăşeşti, am avut sentimentul că păşesc în casa unei bătrânici şi că după ur­mătoarea uşă o să o găsesc la gura sobei, împletind ciorapi. Dincolo de uşă găsim însă băncuţe şi elevii care-şi întorc rapid capul. Două table ne­gre, vechi, stau nu pe perete, ci pe două suporturi improvizate. Nu pot fi puse pe un perete deoarece în spa­tele catedrei se întinde un fel de scenă, ascunsă de două draperii. Deşi acum e sală de clasă, de câteva ori pe an este şi sală de spectacole, unde copiii susţin serbările şcolare şi unde vin părinţii să îi vadă.

„În clasă am 12 fete şi 10 băieţi, tot în clasa aceas­ta mai învaţă şi clasa a V-a, deoarece clasele primare învaţă dimineaţa, iar clasele gimnaziale, după masă. Nu este spaţiu, vedeţi şi dumneavoastră, avem câteva săli de clasă, mai exact cinci, şi o sală pentru copiii de grădiniţă. La noi la şcoală predau şase cadre didactice în învăţământul primar şi 13 profesori după-amiaza. Clădirea aceasta e veche, are 109 ani, a fost construită în 1906“, spune învăţătorul, fiindu-ne pentru câteva momente şi ghid. 

Vor doar bomboane şi portocale

Întrebat câţi din fiecare generaţie ajung să înveţe la un liceu la oraş, domnul Petru îi priveşte cu inima strânsă, apoi spune că un procent extrem de mic ajunge să plece din sat mai departe. Chiar dacă sunt copii buni, aceştia se pierd pe traseu, pentru că părinţii ori sunt dezinteresaţi, ori nu au cu ce, ori amândouă. Însă majoritatea nu au bani ca să-şi dea copilul la liceu, chiar dacă obţin note bune la evaluarea naţională. O fetiţă din prima bancă îmi atrage atenţia. Aflu de la domnul învăţător că o cheamă Coralia şi că are sindromul Down.

„Are nevoie de învăţă­mânt special, ea este încadrată în învăţământul de masă, cu probleme speciale. Merge la logoped o dată pe săptămână, acasă mai are patru fraţi. Deşi nu poate face faţă ca restul copiilor la învăţătură, social s-a integrat foarte bine“, povesteşte acesta.

Când trec pe lângă banca ei, Coralia mă prinde de mână şi îmi spune la revedere, arătându-mi că a ţinut minte şi numele meu.

Urmă­torul popas este la clasa a III-a. Aici o găsim pe învăţătoarea Iuliana Scrip­cariu la ora de arte vizuale şi activităţi plastice. Copiii lucrează de zor la cizmuliţele lui Moş Nicolae. Mag­dalena are lipici pe toate dege­tele şi încearcă să lipească nişte şireturi albe. La ea în clasă sunt 19 copii, din care 10 fetiţe şi 9 băieţei.

„Mag­dalena este o fetiţă specială, învaţă foarte bine şi este luată în plasament de familia Călugăru din Hăr­păşeşti. Este o poveste fericită, de­oa­rece, după trei ani, familia aceasta a mai luat-o şi pe sora ei, acum sunt amândouă împreună. Sunt îngrijite foarte bine, ei au copii mari, nepoţi, plecaţi în străinătate. Se ocupă foarte bine de Magdalena, nu am ce să spun“, mărturiseşte învă­ţătoarea.

Magdalena are părul prins şi vorbeşte foarte frumos. Vrea de Moş Crăciun bomboane şi portocale. Nimic mai mult. „Ei nu-şi do­resc lucruri măreţe, sunt modeşti“, spune doamna Iuliana

„Le-am spus să se încalţe înapoi“

În spatele clasei, pe perete stau mărturie lucrările lor de la 1 decembrie. Alături învaţă clasa a I, sub îndrumarea învăţătoarei Paraschiva Stan, soţia domnului Petru. Amân­doi sunt învăţători în Hărpăşeşti şi şi-au dedicat viaţa acestei meserii nobile. În clasa I sunt 15 copii, din care 13 fete şi doi băieţi. Rugaţi să spună ce vor de Crăciun, copiii au spus că vor plastilină, cărţi cu Alba ca Zăpada şi poveştile lui Creangă, dar şi puzzle-uri. Întreabaţi de către învăţătoare: „Copii, vreţi tablete de la Moş?“, copiii au răspuns în cor: „Nuuuuu!“. Poate şi pentru că mulţi din ei nici nu ştiu ce sunt acestea.

La clasa a II-a sunt 21 de copii, din care 9 fete şi 11 băieţi. În sala de clasă i-am surprins pe aceştia împreună cu elevii din clasa pregătitoare, aşezaţi pe scăunele ca la teatru. Învăţătorii lor, Valeria Mardare, cea care are clasa a II-a, şi Ionuţ Ezărian, învă­ţătorul de doar 26 de ani de la clasa pregătitoare, vor să le pregătească copiilor o surpriză de Moş Neculae şi să le pună un filmuleţ animat. Ionuţ este cel mai tânăr cadru didactic de la Hărpăşeşti şi vine cu drag la şcoală. Deşi e cel mai tânăr, copiii îl ascultă fără să-i iasă din cuvânt. Acesta are în clasă 21 de copii, din care 10 băieţi şi 11 fete. Doamna Valeria, o fire calmă şi plăcută, re­cunoaşte că majoritatea provin din familii sărace, unii dintre copii neavând nici de unele. Aceasta le mai aduce de la copiii şi nepoţii ei hăinuţe sau jucării, ori mai adună de pe la alţi oameni cu sufletul mare şi îi mai ajută, atât cât poate. I se rupe sufletul când vede că cei mici nu au nici cu ce se încălţa.

„Săptămâna trecută a plouat, au venit la şcoală cu cizme de cauciuc. Le-am zis să se descalţe la uşă, deoarece aduceau noroiul pe parchet, sub bănci. După ce s-au descălţat, am văzut că jumă­tate dintre ei nu aveau şosete în picioare. Le-am spus să se încalţe înapoi“, spune femeia cu tristeţe în glas. 

Vin la şcoală cu căruţa

La ea în clasă nu există niciun copil singur la părinţi, majoritatea au de la cinci fraţi în sus, cel mai mulţi având Gabriel: nouă. „Am patru copii din Pădureni, sunt 5 kilometri până acolo. Când ninge, ori când este autobuzul şcolar stricat, copiii sunt aduşi de către un părinte cu căruţa. Dacă plouă, stau cu celofanul pe cap, ghemuiţi, şi aşa vin la şcoală“, mai povesteşte aceasta.

Şi în clasa a II-a există o fetiţă luată în plasament, după ce a copilărit o perioadă la orfelinat. Mihaela vrea de la Moş Crăciun „puţine dulciuri şi o păpuşă“. Nimic mai mult.

Cu excepţia clasei a IV-a, celelalte clase se află într-o altă clădire, situată în spatele curţii. O clădire mai aranjată, ce seamănă a şcoală, cu geamuri şi uşi termopan, parchet, încăperi luminoase şi table pe pereţi. Spaţiul este însă destul de mic.

GALERIE FOTO II

Grădiniţa se află în prima clădire, cea care este mo­munent istoric, cu intrarea prin spate. Pe aceeaşi uşă se intră şi la bibliotecă, o cămăruţă cât o bucă­tărie. Nici sala de grupă nu este cu mult mai mare. Încap însă băncuţele, dulăpioarele din spate şi o măsuţă la care stă doamna. Pe doamna educatoare tocmai o piedusem, deoarece a trebuit să plece la o şedinţă la şcoala din Popeşti, de care aparţin. Am găsit însă cei 27 de copilaşi cu vârste de până în şase ani cu femeia de serviciu, care îi antrena într-un cântecel, până veneau părinţii să-i ia acasă. Mai uşor am fi trecut de un buldog. Serioasă şi cu simţ de răspundere până în măduva oaselor, aceasta nu ne-a lăsat să intrăm în grupă, neştiind despre ce-i vorba.

A venit doamna Valeria şi s-a liniştit când a văzut ce gânduri avem. Cele 12 fetiţe şi cei 15 băieţei stăteau cuminţei pe scăunelele lor, cântând de zor şi bătând din palme. Afară, părinţii deja făcuseră coadă, aştep­tând să-i poată lua. Pe unul dintre băieţei, părinţii au venit să-i ia cu căruţa. În drum, tatăl aştepta cu un nou născut în braţe, în timp ce mama încerca să-şi facă loc pe scările de la poartă, printre elevii mai mari.

Cum putem să îi ajutăm

Între tip, orele se terminaseră. În satul Hărpăşeşti, copilăria şi şcoala sunt ca pe timpul lui Nică, cu năzdrăvănii şi iluzia că timpul este nesfârşit. Când se termină ziua de şcoală, drumul şi uliţele din jur prind dintr-odată viaţă şi pulsează ca venele din palmă, rarefiate în toate direcţile. Strigăte, râsete, chicoteli, salturi de ninja, paşi grăbiţi spre casă, spre joacă. Până în zare, drumul este puzderie de copii, pentru un sfert de oră. Apoi, devine iar pustiu şi parcă mai urât, mai noroios... Avem însă şansa să le oferim celor din sat măcar o licărire de speranţă, că nu au fost uitaţi.

Persoanele care vor să îi ajute pe micuţii din Hărpăşeşti pot să ofere donaţii constând în bani, orice sumă fiind binevenită, (pentru articolele mai sus pomenite: căciulă, fular şi mănuşi), precum şi haine sau produse alimentare, dulciuri etc., la redacţia „Ziarului de Iaşi“, situată vizavi de Gara Internaţională (Bd. Nicolae Iorga, nr. 35, Bl N1, parter). Pentru informaţii suplimentare pot suna la 0232/271.271. Mâine vom publica şi un cont bancar, pentru eventuale donaţii şi din afara oraşului sau ţării.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri