Caută 
4 MIN
Rămânem, până la urmă, aproape sigur, cu o finală germană în Liga Campionilor. Sfârşit de epocă? Început de epocă? Mai vedem la anul!
Ceea ce s-a petrecut în ultima săptămână în Liga Campionilor arată încă odată cât de ilogic este uneori fotbalul, chiar dacă, circumstanţele desfăşurării celor două jumătăţi de semifinale şi chiar rezultatele nu depăşesc, în mod punctual, sfera logică. A fost mai întâi, Bayern – Barcelona. Sus-semnatul nu a fost singurul care a considerat echipa germană ca favorită în această întâlnire, şocant este, bineînţeles, scorul de 4-0. Păi Bayern a defilat prin Bundesliga şi Bundesliga este un campionat mai tare decât "La Liga", care a ajuns să nu mai trăiască decât prin cele două "clasicos". Sumedenia de titluri de genul "panzerele au zdrobit extratereştri" arată necunoaştere şi prost gust. Care panzere? Robben, Ribéry sunt panzere, sau este vorba de nişte clişee care s-au transmis genetic de pe vremea lui Uwe Seeler? De partea ailaltă, o Barcelonă care în "Primera" trăieşte din hrana acumulată în toamnă, iar în Liga Campionilor a ajuns în semifinală gâfâind în spatele lui Messi, care, chiar şi în dezastrul de la München, a fost cel mai bun jucător al catalanilor. Jupp Heynckes a ştiut bine că pe Messi n-ai cum să-l ţii, aşa că l-a anihilat pe Xavi şi s-a văzut că nici marele Messi nu poate câştiga de unul singur. Asemenea minunăţii se mai întâmplă în Cupa Davis, nicidecum în jungla fotbalului.
Înainte de a trece mai departe cu explicarea inexplicabilului, maestrul Jupp merită o paranteză. În Cupele Europene, Germania a realizat o performanţă unică, puţin mediatizată şi poate de neegalat în viitor. În 1980, în Cupa UEFA (competiţie serioasă pe atunci, nu surogatul Europa League de azi!), toate cele patru semifinaliste au fost din aceeaşi ţară: Eintracht Frankfurt, Borussia Mönchengladbach, Bayern şi Stuttgart (iar Kaiserslautern a ajuns în sferturi!). Asta ca să nu mai vorbim de panzere. Antrenorul finalistei, Borussia, era debutantul (în meserie) Jupp Heynckes, care peste 18 ani va ridica trofeul Ligii Campionilor, cu… Real Madrid.
Paranteza s-a închis. Un antrenor hârşit, precum Jupp poate demonta o echipă de vedete lăsate de Guardiola pe mâinile secundului şi, un timp, de secund pe mâinile terţului. Concluzia de la München pare de tăria betonului armat: o echipă super-tare care joacă singură, fără un antrenor iscusit pe margine este o utopie.
Betonul armat s-a transformat în terci de ovăz exact după o seară, fiindcă a urmat meciul Borussia Dortmund – Real Madrid. Cum să-ţi poţi, oare, imagina, că un antrenor de talia lui Mourinho să fie bătut măr de un oarecare Jürgen Klopp? Care nu-i chiar oarecare, înainte de a prelua Borussia a făcut furori pe plan local cu Mainz, dar, totuşi, între Mourinho şi Klopp diferenţa este cam cât de la Bayern la Borussia. Dacă nu îmbrăţişăm ideea că "Kloppo" este un geniu ascuns, ajungem la jucători: cum poate Realul lui Cristiano Ronaldo, s-o fure în halul acesta de la o echipă la care trebuie să pui mâna streaşină la ochi ca s-o vezi, în clasament, în spatele lui Bayern? Tocmai Realul, în revenire de formă, cu ultimele "clasice" câştigate în faţa Barcelonei? Se spune că Real poate reface diferenţa pe "Bernabeu", dar pentru asta, Borussia nu trebuie să înscrie şi e greu de crezut că nu va înscrie cu jucători precum Reus, Lewandowski sau Götze, în faţa unei echipe aruncate cu toate forţele în ofensivă, adică exact ceea ce nu-i place lui "Mou".
În faţa (i)logicii fotbalului, se încearcă a se trage concluzii: factorul financiar, neesenţial la un asemenea nivel (chiar dacă granzii Spaniei sunt în uşor declin, iar cluburile germane în ascensiune, totuşi contează mai mult cum investeşti decât "cât investeşti"), factorul psihologic (să iei nemţii la preţ de matineu, fie chiar şi de clasicii extraplanetari şi galactici?), ba chiar şi factorul ocult: Spania, cu Barça şi Real în frunte, cu titlul mondial şi european la Federaţie prea a ajuns în buricul pământului. Or, zeii fotbalului nu acceptă pe nimeni în buricul pământului.
Rămânem, până la urmă, aproape sigur, cu o finală germană în Liga Campionilor, ceea ce n-ar fi prezis nimeni cu un an în urmă. Sfârşit de epocă? Început de epocă? Mai vedem la anul: nu prea e de crezut că granzii Spaniei nu pregătesc revanşa, ori că giganţii din Premier League au adormit de tot.
