„Ziarul de Iaşi’ a trecut în revistă ofertele din piaţa apartamentelor din Iaşi şi prezintă cititorilor care sunt cele mai ieftine şi cele mai scumpe zone din municipiu. Calculul este făcut pe metrul pătrat, după ce am analizat site-urile: imobiliare.ro, olx.ro, storia.ro, imobiliare.ro şi lajumate.ro. Am ales să luăm în calcul toate variantele: apartament cu o cameră, cu două, trei şi patru camere. Observăm că cele mai scumpe zone sunt: zona centrală, Copou şi Podu de Fier (Târgu Cucu). Se poate remarca faptul că valoarea unui metru pătrat scade odată cu creşterea suprafeţei, adică un metru pătrat dintr-un apartament cu o cameră va fi mai scump decât un metru pătrat dintr-un apartament cu trei sau patru camere, chiar dacă vorbim de aceeaşi zonă. Dacă există zone unde preţul pe metru părtat scade considerabil în raport cu suprafaţa, cum ar fi în Dacia sau Alexandru, se observă că preţul rămâne relativ constant pe Copou, în zona Gării, zona centrală şi Podul de Fier.

„De regulă, cei care caută apartamente în blocuri vechi, caută mai noi, adică pe cele făcute în anii 80, fără risc seismic, majoritatea vor la etaje intermediare, sub preţul pieţei. În principiu, cererea este cam aceeaşi pentru toate segmentele, însă oferta cea mai bogată este la apartamentele cu două camere. Cea mai căutată zonă este în centru, motivul fiind simplu, mulţi cumpără şi dau în chirie. Ca zonă ieftină este cartierul Tătăraşi, unde sunt blocuri vechi, cu risc seismic”, a explicat un reprezentant al Fidelia Casa din Iaşi. Acesta mai spune că majoritatea vânzătorilor lasă la preţ cam 1-2%, ceea ce înseamnă în jur de 500-1000 de euro. După analiza celor cinci site-uri, cele mai importante de pe piaţa imobiliară, observăm că cele mai multe apartamente sunt scoase pe zonele Tătăraşi, Alexandru şi Păcurari, iar cele mai ieftine zone sunt : Tătăraşi, Frumoasa, Mircea cel Bătrân, Podu de Piatră şi chiar Tudor Vladimirescu.

De obicei, vânzătorii mai lasă la preţ atunci când se întâlnesc cu cumpărătorii, aceştia mai negociază la faţa locului, însă nu foarte mult. „Depinde de cumpărător şi de vânzător, de regulă se negociază la sume rotunde. Se vinde şi se cumpără cam peste tot, pentru investiţie sau locuinţă, fiecare zonă are clienţii ei. De exemplu, dacă cumpărătorii au un buget între 40-50 de mii de euro, cumpără în zone semicentrală, dacă au un buget între 60-70 de mii de euro, cumpără în zona centrală. Ei pot alege însă un apartament cu trei camere în zona semicentrală, la preţul unuia cu doua camere din zona centrală”, explică şi Bogdan Nistor, agent imobiliar la Acord Imobiliare din Iaşi. Spre exemplu, pe un apartament cu două camere în centru, cu o suprafaţă de 55 de metri pătraţi se solicită 79.000 de euro, preţul pe metru pătrat fiind de 1.226 de euro, iar pe un apartament de 42 de metri pătraţi, tot două camere, ajunge la 65.000 de euro, adică 1.547 de euro metrul pătrat. Aici, un apartament cu patru camere cu o suprafaţă de 90 de metri pătraţi  poate valora şi 100.000 de euro, în condiţiile în care, aceeaşi suprafaţă în CUG, este 74.000 de euro.

Cele mai ieftine apartamente sunt scoase la vânzare pe Tătăraşi, în zona Aeroport, unde am găsit un apartament cu o cameră de 42 de metri pătraţi la preţul de 25.000 de euro, adică 595 euro metrul pătrat. Valoarea aceasta este, cel mai probabil, o excepţie şi reflectă starea tehnică în care se află sau dotările pe care nu le are comparativ cu piaţa. Pe lângă zonă, contează foarte mult şi etajul la care se află, starea de întreţinere, finisajele de care dispune, dacă sunt de calitate inferioară, medie sau superioară, dacă este dotat sau nu cu centrală termică, de mediul creat de vecinii din scară sau dacă se vinde mobilat sau nu. De exemplu, pentru un apartament similar, cu aceeaşi suprafaţă, număr de camere şi dotări dacă este situat la parter la ultimul etaj poate avea un preţ de ofertă cu aproximativ 3% mai mic faţă de unul situat la un etaj intermediar. În ultimul an, agenţii imobiliari observă o creştere a numărului de cumpărători care vor să cumpere apartamente în blocuri noi. „Sunt oameni care nu vor în blocuri noi, pentru că ei sunt fixaţi că vor în blocuri făcute de stat, cum sunt şi persoane care vor în blocuri noi. Nu se pune în discuţie neapărat calitatea betoanelor, acum tehnologia permite orice”, mai adaugă Nistor.