Ce beneficii aduce puşcăria politicienilor din Iaşi şi nu numai

Vederea înaltului personaj, aflat în învoire, pare-ni-se, a prilejuit amicului un moment de meditaţie, care s-a lăsat cu cugetări adânci despre rolul şi importanţa puşcăriei în viaţa unui politician. Cei trei ani de recluziune, i-au adus liderului ieşean câteva beneficii de netăgăduit. Cum ar fi, de exemplu, kilogramele în plus, de care am făcut vorbire şi care, la statura sa de mai înainte, sunt exact ceea ce avea nevoie organismul pentru a realiza un bilanţ energetic echilibrat. Dar trei ani de pripon nu înseamnă numai atât din punct de vedere gastronomic. Înseamnă o mâncare zilnică echilibrată, servită la ore regulate, cu produse bio, de la ferma proprie, sau de la G.A.Z. Acestea toate se traduc în reglarea glicemiei, a ureei şi a creatininei, a bilirubinei şi transaminazelor, lucruri anevoios de îndeplinit în condiţii de libertate. Sunt unii, săracii, care merg pe la nutriţionişti şi se chinuie, vai de mama lor, ca să ţină o dietă minimală, dar tot nu reuşesc. La popreală rezultatul este garantat.

Sigur, uneori acestea pot să aducă şi un mic disconfort. De exemplu, un avocat din târg, care a făcut niscaiva coţcării, a nimerit la ocnă cu “Varanul”, tartorul antenelor, care  mănâncă toată ziua fasole “Bonduelle”, ceea ce ar cauza anumite balonări, cu consecinţe uşor toxice pentru colegi. Cică ar fi ieşit ceartă în celulă din acest motiv, aplanată însă de scuzele bătrânului, care ar fi spus că el obişnuieşte asta de mult timp, dar nimeni nu i-ar fi spus până acum că respectivele gaze ar fi deranjante.

În fine, să revenim la ale noastre, deci, avem pentru politicieni mâncare bună şi la timp, analize medicale reglate, somn de opt ore, timp liber de vizitat familia (Relu a fost acasă şi de Paşte şi de Revelion), dreptul la vizite matrimoniale şi nu numai. La toate acestea se adaugă felul optim de folosire a timpului la bulău. Chiar dacă, aşa cum se spune, mulţi au copiat lucrările după care au publicat cărţi, nu mai puţin adevărat este faptul că mare parte a lor a citit, şi-au pus ordine în gânduri şi, mult sau puţin, chiar au creat câte ceva. De ce sunt atunci aşa de nemulţumiţi? N-ar trebui, oare, mai degrabă să fie mulţumiţi? Să zică bogdaproste Cerului şi lui Băsescu pentru binefacere? Veţi spune că nimic nu se compară cu libertatea, iar lipsa acesteia este principalul motiv de revoltă. Foarte bine, dar nu-i şi aceasta o revelaţie? Ce ştia Fenechiu până acum despre libertate? Nimic. Era un cuvânt şi atât, ceva de care el făcea exces în timp ce altora le-o refuza. De acum înainte va fi foarte atent cu aceasta, iar conştientizarea importanţei acesteia este un câştig enorm. Iată câteva motive pentru care politicienii de la ţuhaus nu mai trebuie compătimiţi. Ba chiar, dintr-un anumit punct de vedere, ar fi chiar de invidiat. Ce mai la deal sau la vale! Ura!!

A trecut moţiunea, cine plăteşte?

A trecut moţiunea, după cum era de aşteptat. Se pare că, în afară de Bănicioiu, care oricum nu-i de-al nostru, toţi parlamentarii din târg au votat “pentru”. Este de urmărit de acum repercursiunile la adresa primarului Chirica, a cărui strategie politică şi putere de convingere s-au dovedit a fi inconsistente ca nişte aburi de alcool. Rebel fără cauză, hlizit şi lipsit de valori, gata să proclame doct lucruri în care nu crede, căutând recunoaştere şi apreciere intelectuală în paralel cu complicităţi interlope, primarul nostru este un rătăcit în politică. Un idiot în sens antic (deci nepeiorativ), care dă foc la casă pentru a poza apoi, sub streaşina arsă, în filosof al nimicniciei acestei lumi.