Cine ia bronzul?

Deşi campania electorală pentru funcţia de primar încă nu a început, patru personaje cunoscute din Iaşi au intrat deja în lupta pentru medalia de bronz. Spun “bronz”, pentru că aurul şi argintul îmi par a fi deja adjudecate de către candidaţii celor două partide “grele”: PSD şi PNL, dacă privim de la stânga spre dreapta, sau PNL şi PSD, dacă analizăm situaţia politică de la dreapta la stânga. 

Şi dacă, pentru câştigarea fotoliului de primar, doar aurul contează, în vreme ce argintul provoacă în special frustrare şi dezamăgire, anticipez că bronzul va beneficia de o strălucire aparte. În viitorul Consiliu Local, echipa “locului al treilea” ar putea face diferenţa între putere şi opoziţie, departajare ce va influenţa decisiv inclusiv negocierile pentru alegerile parlamentare din toamnă.

Cum miza jocului nu-i nicidecum de neglijat, nu e de mirare că trei dintre cei patru candidaţi de care vorbesc acum sunt parlamentari (Camelia Bogdănici – UNPR, Petru Movilă – PMP şi Viorel Blăjuţ – independent, ex. PPDD), în timp ce al patrulea – Radu Botez, ALDE -, deşi a cochetat nu cu mulţi ani în urmă cu politica locală “de dreapta”, provine din mediul de afaceri. Fiecare dintre cei patru are tot interesul să scoată la locale un scor bun, cu toate că agenda lui politică este completată cel puţin până la toamnă. 

La prima privire, trei competitori (Bogdănici, Blăjuţ şi Botez) par a propune mesaje electorale de stânga (măcar ca efect al înregimentării lor în formaţiuni ce au gravitat sau gravitează în jurul PSD), şi doar Movilă ar fi obligat să facă apel la valorile dreptei politice. În realitate, Botez e mai “dreptaci” decât Movilă (deşi în cazul ALDE – PMP raportul tinde să se inverseze), în vreme ce Bogdănici şi-a schimbat de prea multe ori partidul ca să mai credem în puritatea sa ideologică. Iar defunctul PPDD nu a avut niciodată doctrină, ci televiziune. Deci nu “culorile” vor conta în această campanie. Atunci, ce?  

Experienţa ne dezvăluie că dincolo de trendul politic, de partid, de numele candidatului, de tandemurile asumate, de pomenile electorale, de listele vehiculate în presă şi (foarte rar) de proiectul oferit comunităţii, prezenţa la secţiile de votare poate deveni hotârâtoare. Aşa va fi şi acum! După cum ştim, o prezenţă mică la vot avantajează PSD şi sateliţii săi, în timp ce o deplasare masivă la urne oferă mai multe şanse celorlalţi. A se revedea (cu orice ocazie) prăbuşirea incredibilă a lui Ponta din noiembrie 2014!

Ce se va întâmpla în iunie 2016? Cu ce strategii vor veni candidaţii?

Schimbarea regulilor jocului electoral aduce o noutate care le va da ceva de furcă viitorilor competitori în cursa pentru fotoliul de primar. Obligaţi să înceapă deja campania electorală (cu precauţiile de rigoare, evident), candidaţii trebuie concomitent să-şi ţină aproape alegătorii fideli, să facă rost de o parte din voturile nehotărâţilor, dar mai ales să-i “cultive” atât pe tinerii indiferenţi, cât şi pe seniorii dezgustaţi de impostura politicienilor. Doar că unii vor dori ca absenţii de serviciu să lipsească în continuare de la urne, iar alţii ca ei să se avânte încă o dată la vot, ca în puţinele momente extraordinare din ultimii 25 de ani. Să ne aşteptăm aşadar, în următoarea perioadă, la evenimente extraordinare, mobilizatoare, sau numai la minciuni ordinare, demobilizatoare? Cine va avea câştig de cauză? Dar cine merită să aibă câştig de cauză?