Caută 
3 MIN
Antonescu simte că nu mai are nimic de pierdut şi încearcă marea cu sarea din postura kamikaze de opozant al propriului guvern.
Cea mai gravă criză pe care o traversează USL de la înfiinţare, recunoscută ca atare şi de voci aparţinând celor două tabere, ridică un mare semn de întrebare. Cum s-a ajuns aici? Care sunt cauzele pentru care, pe nepusă masă, liberalii şi social-democraţii par gata să-şi spună adio? Cum informaţiile privind nemulţumiri majore între cele două formaţiuni rămân necunoscute în spaţiul public, putem cel mult specula. Există câteva ipoteze de lucru privilegiate. În primul rând, constatăm o evidentă schimbare de strategie politică a liderului PNL, Crin Antonescu. După numirea lui Niels Schnecker director de campanie, la sfârşitul lunii iunie, şi o vizită privată în SUA, despre care ştim prea puţine, liberalul şi-a mutat treptat ţinta dinspre Palatul Cotroceni spre Palatul Victoria. Sigur, atacurile împotriva preşedintelui nu au încetat complet, dar au scăzut în intensitate şi au căpătat diverse nuanţe. În orice caz, Antonescu nu mai foloseşte în fiecare frază acelaşi obsesiv substantiv propriu. Ba chiar, deunăzi, liberalul s-a raliat la poziţia preşedintelui, cei doi acuzându-l pe Ponta de laşitate, respectiv lipsă de responsabilitate, în rezolvarea subiectului Roşia Montană. Interesante şi reacţiile lui Băsescu din ultimele două conferinţe de presă. Mai întâi, servit la fileu cu o declaraţie bizară a şefului Senatului în dosarul sirian, preşedintele s-a grăbit să-i ia apărarea lui Antonescu şi i-a reproşat ziaristului că a scos o propoziţie din context. Apoi, pe subiectul Roşia Montană, Băsescu a folosit împotriva premierului întreaga muniţie pusă la dispoziţie anterior de liderul PNL. Sigur, la mijloc pot fi doar nişte reacţii conjuncturale, în nici un caz un armistiţiu. Rămâne însă de văzut cum va evolua relaţia dintre preşedinte şi liderul PNL dacă atacurile celor doi vor rămâne în continuare ţintite spre Palatul Victoria. Vorba aceea: "duşmanul duşmanului meu…".
Metamorfoza lui Crin, din copreşedinte al alianţei aflate la guvernare în "lider al Opoziţiei", aşa cum recent s-a autoproclamat, găseşte şi alte explicaţii. În primul rând, scăderea constantă în sondaje a prezidenţiabilului PNL, ajuns la doar un procent în faţa lui Băsescu la nivel de încredere (ultimul sondaj SOCIOPOL). Practic, Antonescu simte că nu mai are nimic de pierdut şi încearcă marea cu sarea din postura kamikaze de opozant al propriului guvern. La mijloc ar putea fi însă şi o banală reacţie de orgoliu a liberalului, determinată de campania dusă împotriva sa de postul România TV, televiziunea de casă a PSD. De altfel, liderul PNL şi-a manifestat public nemulţumirea faţă de politica editorială a postului controlat de social-democratul Sebastian Ghiţă.
Dacă nervozitatea lui Antonescu găseşte diverse explicaţii, nu e clar de ce PNL ca partid şi-ar dori dizolvarea USL. Nu există semnale publice că liderii liberali din teritoriu ar fi nedeptăţiţi la împărţirea funcţiilor sau a fondurilor publice. Ba chiar, Ponta a făcut câteva concesii importante PNL în perspectiva procesului de regionalizare. E drept, liberalii au scăzut câteva procente în sondaje, dar dacă vor forţa ruperea USL vor pierde şi mai mult. Şi încotro se vor duce odată ieşiţi de la guvernare? Cu cine să facă echipă? Aşadar, în toată această aşa-zisă criză, ceva dă cu rest. Ori agenda personală a lui Antonescu diferă substanţial de cea a partidului, cu pierderi suportate de ambele părţi, ori asistăm la o criză regizată, menită să neutralizeze vocea Opoziţiei pe subiectele sensibile cu care se confruntă Guvernul. Sigur, mai există şi o a treia variantă, ca nici liderii USL să nu înţeleagă exact cum s-a stârnit furtuna şi să-şi regleze strategiile din mers.
