Cu borseta goală

Fix trei săptămâni se împlinesc astăzi de la demiterea Guvernului pro-european Streleţ prin votul comun al Democraţilor, Comuniştilor şi Socialiştilor de la Chişinău, iar discuţiile concrete pentru formarea noului executiv nici măcar nu dau semne să înceapă.  

Domnul Marian Ilici Lupu (liderul „în acte" al Partidului Democrat, acelaşi personaj care acum şase ani acuza România de lovitură de stat la Chişinău) dădea asigurări că într-o săptămână de la demiterea cabinetului Streleţ totul va fi bine şi un alt guvern pro-european nou-nouţ va fi instalat în funcţie la Chişinău, dovedindu-se a fi acum exemplificarea perfectă a proverbului „vorbeşte gura fără cap". După ce Vlad Filat, liderul pro-european al PLDM, a fost scos fulgerător din joc (cu sprijinul unui sistem juridic putred şi aservit) şi, simultan, a fost dat jos şi guvernul în exerciţiu, (operaţiune organizată şi votată în Parlament împreună cu comuniştii şi cu socialiştii moldoveni ai lui Putin), Partidul Democrat construit de către oligarhul Plahotniuc se găseşte acum în situaţia măgarului lui Buridan, neştiind pe ce drum să o apuce. Pe de o parte, o alianţă de guvernare cu PLDM, liberalii domnului Ghimpu şi mâna de parlamentari ai lui Iurie Leancă (constituiţi în Partidul Popular European din Moldova, partid nou, inspirat după modelul copy-paste de succes Abibas din China) ar da teribil de bine pentru finanţatorii europeni, însă ce te faci dacă deputaţii PLDM, chiar şi presaţi (mai cu zăhărelul, mai cu dosărelul, fiecare după posibilităţi), nu vor să aducă numărul necesar de voturi în Parlament? Pe de altă parte, pentru calculele democraţilor lui Plahotniuc mai există şi soluţia facilă a alianţei de suflet (şi de buzunar) cu Voronin (PCRM) şi Dodon (PSRM) (reformând acelaşi trio de succes care a demis guvernul pro-european Streleţ), cu un număr liniştitor de voturi, însă nu cumva această nouă tovărăşie politică ar îngheţa periculos de mult relaţiile cu vecinii români şi cei ucraineni? Ar mai fi şi o a treia soluţie, un Guvern tehnocrat, (soluţie logică şi firească), dar asta ar însemna ca acelaşi Plahotniuc să-şi piardă influenţa pentru care s-a zbătut şi a cheltuit atât de mult. Cum o dai, tot rău iese, şi îmi închipui ce o fi pe angajaţii plahotniucieni zilele acestea, nevoiţi să suporte frământările şi frustrările celui căruia îi place să se considere un mini Machiavelli cu inflexiuni moldo-mioritice.  

Ca şi cum nu avea destule probleme fiind nevoit să caute parlamentari prin toate buzunarele pentru a-şi vota un guvern docil, domnul Plahotniuc se trezeşte şi cu alte bătăi de cap atât pentru el, cât şi pentru partidul său care şi-a asumat brusc „europenizarea" Republicii Moldova taman după ce cu trei săptămâni în urmă votase cot la cot cu comuniştii şi socialiştii. Rând pe rând, europenii încep să pună şi să-şi pună întrebări despre ceea ce se petrece cu adevărat în laboratoarele de la Chişinău. Primul a început – de rău augur – Ştefan Füle, fostul comisar european pentru Extindere şi Vecinătate, care a dat cărţile pe faţă şi l-a întrebat pe domnul Diacov (preşedintele onorific al democraţilor lui Plahotniuc, fost şef al agenţiei ruse de presă TASS la Bucureşti taman în perioada Revoluţiei din 1989) "cum definiţi dumneavoastră un guvern pro-european? Când cineva dintre europeni vine în Moldova şi vede atât de multe drapele ale UE, începem să ne gândim că suntem folosiţi drept alibi pentru un set de politici care nu au vreo legătură cu Europa". La câteva zile după acest duş rece urmează câţiva europarlamentari care îl interpelează pe domnul Candu (preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, membru al Partidului Democrat şi, da!, finul de cununie al omniprezentului Plahotniuc), dorind să afle "cum va lupta cu oligarhia din Republica Moldova, în special cu oligarhul Plahotniuc, finanţatorul Partidului Democrat, de ce a demis propriul Guvern sau dacă va face alianţă cu Partidul Comuniştilor".

Lumânarea de pe tort a aprins-o Preşedintele Iohannis care a blocat finanţarea (vitală pentru Moldova în această perioadă) de 150 milioane euro promisă de către Victor Viorel Ponta (partenerul politic al partidului aceluiaşi Plahotniuc) atâta timp cât, pe bună dreptate, nu există nici o garanţie că banii contribuabililor români de bună-credinţă nu vor ajunge în borsetele unui posibil guvern Plahotniuc-Voronin-Dodon.

Şi, drept dovadă că Preşedintele Iohannis a procedat foarte corect oprind finanţarea dinspre România până la limpezirea apelor, să ne delectăm cu declaraţiile directorului general al Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (AIRM) din cadrul Ministerului Culturii de la Chişinău (minister gestionat – aţi ghicit! – tot de către Partidul Democrat), domnul Ion Ştefăniţă: "aflu că donaţia de calculatoare, care a venit din România, cele noi au ajuns undeva pe Tighina(n.n. sediul Partidului Democrat) şi-n altă parte, iar cele vechi au fost transmise la Biblioteca Naţională" (declaraţie făcută în cadrul emisiunii „Interpol", la TV7 Chişinău).

Aşadar, pentru moment "gheaţă la mal" la Chişinău, vorba celor de la Cotele Apelor Dunării, nici vorbă de guvern sau de guvernare pro-europeană peste Prut în aceste zile: prin dărâmarea propriului guvern şi eliminarea PLDM din prima linie (cu complicitatea şi votul comun al comuniştilor şi socialiştilor vorbitori de limbă rusă) democraţii lui Plahotniuc (al cărui nume se pronunţă zilele acestea la Chişinău în şoaptă, de teamă, cum numai în ultimii ani de stăpîânire absolută ai lui Voronin se mai întâmpla) şi-au făcut damblaua, însă nici pe departe nu şi-au uşurat viaţa, atrăgând atenţia Europei asupra obsesiilor lor cu caracter maladiv. Cât despre "parcursul european" al Republicii Moldova chiar nu are rost să mai vorbim zilele acestea atât timp cât poate s-au mai modificat obiceiurile vestimentare ale actualilor lideri din umbră, care-şi permit să-şi cumpere şi singuri un palton sau un ceas, însă manierele de lucru rămânând cam aceleaşi de pe vremea soldatului rus.   

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova