Cu camionul în Panama

"Din România s-au scos în ultimii cinci ani de guvernare, de pe vremea lui Băsescu – nu că ar fi alţii mai procopsiţi -, 35 de miliarde de euro cu camionul şi s-au dus în Elveţia. Îmi spuneau băieţii, confidenţial”. Aţi recunoscut, probabil, mărturisirea făcută săptămâna trecută de ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, într-un interviu pentru Ziarul Financiar. Dezvăluirea a produs la momentul respectiv o oareşce emoţie. Poate că ar fi urmat şi o mică dezbatere, dacă Traian Băsescu n-ar fi intervenit brutal la televiziunea inculpatului Sebastian Ghiţă, mutând subiectul în "recycle bin". Agresiv, total inadecvat discursului public din 2016, montat pe tehnocraţi şi servicii – "Să fie arestaţi!" -, fostul preşedinte a deturnat discuţia în zona frustrărilor personale. Suficient cât să caşti şi să muţi canalul.

Ulterior, Irimescu şi-a mai nuanţat declaraţia. A precizat că menţiunea despre camion a fost o metaforă – de parcă n-ar fi înţeles toată lumea, mai puţin Băsescu – dar a insistat asupra autenticităţii poveştii, inspirată, pare-se, şi dintr-un raport al Curţii de Conturi. Chiar şi aşa, gravitatea acuzaţiei impunea o asumare de răspundere fără echivoc. Probe credibile, denunţ la Parchet, în caz contrar, renunţarea la funcţie. Luni, pe ministrul Agriculturii îl păştea demisia. Şi probabil că ar fi fost trimis acasă de Cioloş dacă fix în aceeaşi zi n-ar fi explodat în presa internaţională scandalul “Panama Papers”. O scurgere masivă de informaţii care, în esenţă, susţin teoria lui Irimescu. Sume enorme de bani metamorfozate în paradisuri fiscale, pe un traseu în care Elveţia apare ca placă turnantă. Şi uite cum, povestea camionului îşi pierde din "frivolitate". Potrivit Rise Project (echipa de jurnalişti români care se ocupă de descifrarea datelor), peste o sută de oameni cu afaceri din ţara noastră, mulţi dintre ei celebri, sunt suspectaţi de tranzacţii dubioase. Şi e doar vârful unui aisberg, la baza căruia am putea descoperi că 35 miliarde euro dispăruţi în cinci ani înseamnă o pierdere "rezonabilă". Din păcate, decriptarea informaţiilor din dosarul "Panama" va decurge lent, iar potenţialele dezvăluiri, greu digerabile deopotrivă pentru jurnalişti şi cititori, vor face rar prima pagină în presa mainstream. Dar înainte ca opinia publică să îşi piardă interesul asupra subiectului, merită să punctăm că ne aflăm în faţa unei schimbări de paradigmă. România pare să fi depăşit perioada de “tranziţie” în care corupţia se traducea, în anii ’90, prin ciubuc, iar la începtul anilor 2000 prin comision. În spatele unor personaje dâmboviţene care alergau cu sacoşa de dolari pe stradă, descoperim miliardari cu influenţă la nivel internaţional. Afacerile Microsoft şi EADS sunt departe de deznodământ. Foştii agenţi Mossad care o spionau Codruţa Kovesi sugerează că lupta anticorupţie din România începe să derajeze interese transfrontaliere. În orice caz, mizele au crescut, iar jucătorii profesionişti abia s-au aşezat la masă.