Cu gura mare prin tramvai

Cu ceva timp în urmă, Fox, un bun amic, a surprins în tramvai un puşti care fura din poşeta unei doamne. Amicul meu, mânat de simţul civic, a prins hoţul şi l-a dat jos în Piaţa Unirii cu gândul de a-l da pe mâna Poliţiei. Însă, surpriză! Imediat ce a coborât în staţie cu infractorul care răcnea ca din gură de şarpe, Fox s-a trezit înconjurat de mai mulţi oameni de bine care îi luau apărarea hoţomanului, cum că poate nu avea ce mânca şi de aceea fusese obligat să fure prin tramvaie. Şi, în general, cu ce drept îl ţine Fox atât de strâns de braţ pe micul hoţ, că poate îl doare, bietul copil… Drept pentru care Fox l-a lăsat în plata Domnului pe tânărul infractor, care deja îi rânjea în faţă, şi, spre satisfacţia mulţimii cu suflet mare, a plecat mai departe văzându-şi de treaba lui.

Săptămâna trecută – plecat în căutare de bani – s-a urcat în tramvaiul de Bucureşti domnul Candu (finul oligarhului Plahotniuc), preşedintele Parlamentului de la Chişinău. După ce şi-a prezentat colecţia de ligheane numai bune pentru adunat laptele şi mierea care curg pe străzile Chişinăului de când oligarhul Plahotniuc şi-a asumat rolul de coordonator a tot ceea ce mişcă şi, mai ales, a ceea ce nu mai trebuie să mişte în Moldova, tânărul preşedinte al Parlamentului moldovean a bătut din toculeţ, scâncindu-se artistic, pentru că România nu mai dă drumul  odată la „banii ăia” promişi cu ceva vreme în urmă, că Vezi, Doamne,  odată ce ne-au fost promise, cele 150 de milioane de euro sunt ale noastre, ale guvernanţilor de la Chişinău. Ca să fie şi mai convingător, domnul Candu s-a aşezat de-a dreapta unui alt om de bine, domnul Liviu Dragnea (condamnat definitiv pentru fraudă, în caz că aţi uitat) care, în calitate de lider al PSD, a arătat şi el din deget către Cabinetul Cioloş pentru faptul că Guvernul lui Plahotniuc încă nu poate să se înfrupte din banii României: „De ce s-a blocat? Pentru că a zis cineva că acolo sunt ceva suspiciuni. Care sunt suspiciunile? (…) Este o atitudine, după părerea mea, incorectă”, a tras concluziile coordonatorul votanţilor de pretutindeni, domnul Dragnea.

Teatrul prost pe care îl fac domnii Candu şi Dragnea se încadrează la categoria „minciună prin omisiune”. Nici unul, nici celălalt nu îşi mai aduc aminte că ajutorul oferit de către România a fost condiţionat – firesc – de o foaie de parcurs în şapte puncte care să garanteze bunele intenţii ale guvernării oligarhului Plahotniuc faţă de proiectele europene construite de guvernările anterioare de la Chişinău. (Cele şapte puncte solicitate de către cabinetul Cioloş, între noi fiind vorba, au rămas şi acum la nivel de proiect, nu de implementare, pentru executivul oligarhului Plahotniuc.) La fel, şi domnul Candu, şi condamnatul Dragnea au omis să comenteze declaraţia premierului Cioloş care spunea că  „România va trimite banii abia după ce se constată că la Chişinău se fac cu adevărat reformele care vizează mai ales sistemul bancar şi justiţia”.

Acum, să nu care cumva să credeţi că guvernul oligarhului Plahotniuc are un singur frate mai mare, România, de care brusc s-a (re)îndrăgostit (să nu uităm cum domnul Lupu, preşedintele formal al partidului oligarhului Plahotniuc, acuza România de lovitură de stat în contextul revoltelor anticomuniste ale tinerilor din 7 aprilie 2009). În perioada în care domnul Candu bătea din pleoape pe la Bucureşti după banii care „i se cuvin”, premierul Filip, în lipsă de vizite pe la Bruxelles, se întâlnea la Bişcek (Kârgâzstan) cu prietenul Medvedev la o reuniune a şefilor de guvern din ţările membre CSI. Iar domnul Calmîc, vicepremierul de la Chişinău, tot în aceeaşi perioadă punea ţara la cale la Moscova cu celebrul Rogozin, vicepremierul lui Putin: „am discutat despre eliminarea restricţiilor Rusiei la produsele de import moldoveneşti. Desigur, partea rusă are şi ea unele obiecţii şi cerinţe asupra unor activităţi politice ale Republicii Moldova, inclusiv relaţia cu Tiraspolul”. Mai trebuie spus că acelaşi măscărici, Rogozin, cel care încerca să ne ameninţe acum câtva timp („Data viitoare voi survola România şi Bulgaria la bordul bombardierului strategic Tu-160 (…) Ei bine, domnilor din România, vă vom explica în curând totul – cine sunteţi şi ce părere avem despre voi.”) va fi invitatul de onoare al executivului de la Chişinău pe 5 şi 6 iulie? Acelaşi executiv care, brusc, a (re)descoperit iubirea faţă de România?

Pentru cei care încă mai cred în poveşti cu zâne şi „dragoste frăţească” dinspre oamenii oligarhului Plahotniuc (acelaşi care acum câţiva ani a negociat la hotelul său din Chişinău până în ultima clipă viitorul european al Moldovei stând cu ochii şi pe ofertele aduse în servietă de către Narîşkin, preşedintele Dumei de Stat): este vorba numai şi numai despre bani. Mulţi bani. Alegerile prezidenţiale care urmează în octombrie la Chişinău îi găsesc pe oamenii oligarhului Plahotniuc într-o criză teribilă de imagine şi de încredere. Iar cum din punctul de vedere al „democraţilor” de la Chişinău dragostea trece doar prin stomac, pentru acest lucru este nevoie de lichidităţi cu care să se ofere pâine şi circ pentru toată lumea. Că e Liviu Dragnea, că e Dimitri Rogozin sau Serghei Narîşkin, fiecare are rolul său în alimentarea cu bani a sistemului oligarhic aflat acum la putere la Chişinău. Iar faptul că premierul Cioloş şi preşedintele Iohannis (încă) rezistă cântecelor lacrimogene ale sirenelor de la Chişinău nu trebuie decât să ne bucure.   

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova