Cum să nu-i mai votăm

Cunosc mai mulţi ieşeni – şi nu toţi simpatizanţí ai PSD -, care consideră că românii din diaspora nu ar trebui să mai aibă drept de vot. Sunt invocate motivele arhicunoscute: cei din străinătate nu mai cunosc realităţile româneşti, nu participă la reconstruirea capitalistă a ţării, nu plătesc taxe, ne fac de ruşine pe unde se duc sau ne vorbesc de rău pe noi, patrioţii, care am ales să nu plecăm. Toate astea îmi aduc imediat aminte de celebra zicere "ei nu mâncat salam cu soia”, lansată de suporterii lui Ion Iliescu, imediat după 1989, pentru a contracara întoarcerea în ţară a unor opozanţi ai regimului comunist.

La contraargumentul banal că, pe meleagurile natale, sunt milioane de asistaţi sociali care votează doar după cum le dictează cei ca Liviu Dragnea, eventual de mai multe ori, sus-numiţii ridică indiferenţi din umeri. Asta e România, ăştia sunt ai noştri, nu cei care au părăsit ţara la greu, pentru a se da cu străinii. Cu pomanagii suntem obligaţi să trăim, pe ei îi vedem pe stradă, cu ei călătorim în tramvai, cu ei suntem vecini, cu ei împărţim bunele şi relele eternei tranziţii. Ceilalţi sunt departe, în altă lume. Poate nu o să-i mai vedem niciodată.

O vizibilă desconsiderare a diasporei a început de multă vreme, dar fenomenul s-a intensificat mai ales după ce s-a descoperit că, în mare măsură, românii din străinătate votează împotriva PSD. Prostiile debitate de fostul ministru delegat pentru românii de pretutindeni, actorul Bogdan Stanoevici, care vedea doar agitatori la urne, au dezvăluit frica pesediştilor. Iar ieşirea grobiană a ex-ministrului Ioan Rus, care a jignit familiile celor plecaţi din ţară, a arătat că în "partidoi” s-au dezvoltat foarte multe frustrări pe relaţia cu electoratul din străinătate.

Habar n-am de ce nu votează diaspora cu PSD, dar mi-ar plăcea să cred că românii din străinătate votează mai ales împotriva sistemului şi nu a unui partid anume. Victoria uimitoare a neamţului luteran Iohannis de la alegerile prezidenţiale din 2014, în pofida rugăciunilor disperate ale popilor ortodocşi, ne-a demonstrat că influenţa lor ar putea fi mai puternică decât credeam.

Cu toate acestea, dacă PSD încă e în căutare de strategii anti-diaspora, nici PNL şi nici măcar Iohannis nu au învăţaţ mare lucru din lecţia de anul trecut. Falsele eforturi ale liberalilor de a introduce votul prin corespondenţă pentru românii din străinătate nu rezolvă nimic. Adevăratul mesaj al scrutinului din 2014 s-a referit nu la cum să votăm (sau la cum să voteze diaspora), ci la cum să nu-i mai votăm pe marii mincinoşi din politica românească. Dacă vrem schimbare, atunci reforma electorală trebuie să se concentreze (şi) asupra unor modalităţi simple prin care alegătorii să-l poată sancţiona pe alesul care fură, care fuge de la un partid la altul, care nu se ţine de cuvânt.

Imaginează-ţi că te întorci, dintr-un motiv oarecare, în Iaşi, după zece ani de absenţă. Şi-i auzi pe aceiaşi pesedişti vorbind despre proiectul regionalizării şi pe aceiaşi liberali, despre autostrada Iaşi-Tg. Mureş. Nu-i aşa că parcă ai lipsit din ţară doar zece minute?

Publicitate și alte recomandări video