Cursă cu obstacole printre sporturi

Laptele şi mierea aşteptate să curgă peste sportul ieşean ameninţau să se reverse din doniţe, respectiv faguri. După doi primari, unul opac la sport şi altul transparent numai la fotbalul pe care l-a practicat în tinereţe, a venit al treilea, iţit pe valul căderii precedentului, decis să facă împăcare între părţi, care, în fond, nici pomeneală să fie în conflict. Cei din fotbal s-au obişnuit aşa de bine cu situaţia de “rege”, încât erau convinşi că li se cuvin chiar şi firimiturile aruncate de “fostul” celorlalţi, iar amintiţii “ceilalţi” se resemnau cu situaţia. E vorba de oamenii cu globule ovale din rugby, obişnuiţi dintotdeauna cu resurse puţine, cei din volei, dopaţi cu antibiotice încă din vremurile de tristă amintire (deşi în alte oraşe, Cluj de exemplu, parteneriatele public-privat funcţionează de minune în extrafotbal, în ciuda unor hăţişuri legale), de baschet, de handbal şi mai puţin de sporturile individuale, fiindcă e greu de crezut că poate exista o administraţie locală care să nu aibă grijă de posibilii viitori medaliaţi olimpici. Capitolul acesta merită o atenţie specială şi o tratare separată.

Deocamdată, aşa cum am spus, în sportul ieşean se anunţa un fel de “land of milk and honey”, vorba unei melodii frumoase din alte vremuri. Aaa, că aceste vorbe mieroase şi lăptoase erau rostite în contextul a ceva ce se numeşte “campanie electorală” pentru alegerile locale, că nu s-a găsit în Românica asta eternă şi fascinantă vreun politician care să nu promită frumos şi nobil, fără niciun gând de îmburghezire, e altceva. Deocamdată, primarul-interimar-viitor-primar-plin a promis, scurt şi cuprinzător, performanţă în sportul ieşean. A început cu rugbiul, a promis şi la baschet &handbal, până când pe oamenii de fotbal i-a cuprins groaza că sportul lor rege va rămâne a cincea roată la căruţă. Şefii de la baschet s-au dus cu un proiect decent pentru a rezista în prima ligă la feminin şi a promova la masculin, însă domnul primar a plusat: “vrem performanţă, domnilor, aduceţi jucătoare americane, antrenor grec, înscrieţi echipă satelit, bani sunt pentru toată lumea”. Lumea fotbalului s-a liniştit când a fost băgată, în sfârşit în seamă, de noul edil şi de Fundaţia Sportului Ieşean pe care o conduce, ca şi predecesorul, din spatele cortinei.

Şi iată că, prin eforturile primarului-plin-fost interimar, sporturile din Iaşi au asurzit microbiştii cu duduitul lor tăricean. Echipa de fotbal a părăsit onorabil Liga Europa şi se arăta în rută spre un nou mandat european. La rugby, faţă de anul trecut când bâjbâia pe la mijlocul diviziei secunde, echipa a ajuns să nu fie ciuca bătăilor în Superligă, ceea ce e un semn vizibil că drumul e ascendent. Echipa feminină de baschet, deşi cu un singur succes, încântă privirile spectatorilor, iar cele masculine de handbal şi baschet sunt pe un traseu ferm spre promovare.

Un tablou ce se arăta mirific, dar totul s-a întors cu 180 de grade în mai puţin de o lună. Dihonia a început cu fotbalul, rezultatele negative s-au acumulat, antrenorul s-a schimbat, preşedintele adus de la Bucureşti cu alai a devenit indezirabil, iar echipa a ajuns în zona retrogradării. Iubitorii sportului cu balonul rotund s-au pornit pe mârâit, că prea multă atenţie se acordă unor sporturi “fără audienţă”, la care vin doar prietenii, mamele, bunicile şi pisicile jucătorilor(oarelor), în timp ce Sportul Rege (de ce nu Imperator?), care ne-a dus în Europa de la care putem zice că depandă, este lăsat în paragină. Asemenea caprovecinisme s-au stins când s-a dovedit că şi celelalte sporturi suferă pe baza promisiunilor “actualului”, ajungând ca în vremea “fostului”. Dar s-au reaprins după decizia de suplimentare a fondurilor pentru baschet, handbal şi rugby, în timp ce finanţarea “regelui” a fost amânată “ad calendas graecas”.

Totuşi, până la urmă, iubitorii de fotbal (foarte mulţi), iubitorii de sporturi (incluzând fotbalul, şi mai mulţi) sunt foarte dezamăgiţi şi s-au trezit, din inamici de principii, în aceeaşi barcă găurită. Toţi se întreabă când se încheie cursa asta de slalom nautic printre sporturi impusă de la Palatul Roznovanu? Este o întrebare care necesită neapărat un răspuns ferm, din partea primarului Municipiului Iaşi. Uitând ce s-a promis în campania electorală pentru locale, trebuie să spună ce se doreşte în sportul ieşean, ce intenţii sunt vizavi de sporturi, sau vizavi de fotbal, fiindcă zvonurile curg gârlă. (“Echipele de sală se desfiinţează, DA sau BA?" "Echipa de fotbal va fi dirijată spre ligile inferioare, DA sau BA?" “Sau cumva va fi, reorganizată, DA sau BA?”) Poate că acum, domnul primar Mihai Chirica este prea ocupat cu apropiatele  alegeri parlamentare, lucru care poate fi înţeles. Însă răspunsurile acestea, de care depinde viitorul sportului ieşean, nu mai pot fi amânate!