Dark & Green la Iaşi

Iaşi CCE 2021 = Σⁿ_{i = 1}^Xi, unde Xi reprezintă evenimentele culturale sau monumentele care contează în ecuaţia culturală a oraşului nostru. Aşa e posibil să arate formula de calcul a scorului care va duce la nominalizarea (sau nu!) drept Capitală culturală europeană a Iaşilor în 2021. Dincolo de rigiditatea matematică a unor formule, stau miriadele de variabile care caracterizează realitatea culturală a unui oraş în diversele lui etape de evoluţie. Cele mai multe dintre acestea sunt ne-cuantificabile sau pot scăpa privirii celor ce se apleacă cu acribie asupra fenomenului cultural la Iaşi.

Dark

Când am citit titlul articolului de sâptămâna trecută al d-lui Florin Cîntic ("Ura nu are loc în cultură”), am crezut că s-a iscat un conflict ireconciliabil la nivelul autorităţilor locale în ceea ce priveşte candidatura oraşului nostru la CCE 2021. Ulterior am înţeles că nu e vorba nici de opoziţia PNL/PSD, nici de cea dintre "criticii” draftului strategiei culturale şi autorul acestuia, ci că această formulare e "laitmotivul” strategiei pentru proiectul Iaşi CCE, propus de Namogo Design. Am descoperit o strategia perfect armonizată cu canoanele modernităţii actuale. Nimic din "conservatorismul cultural” ce ar caracteriza Iaşii, după spusele unor reprezentanţi ai autorităţilor locale sau ale unor cetăţeni nemulţumiţi de oferta culturală a oraşului nostru, care totuşi s-a primenit simţitor în ultimii 2-3 ani. Găsim aici aspecte interesante şi un mod de abordare foarte dinamic.

Nu e totul roz cu această propunere de strategie. Ba, e mai degrabă dark. Sunt multe chestiuni care provoacă nedumerire. Nu cred că pogromul trebuie să fie ideea centrală a candidaturii (nu am să insist pe această chestiune). Iertarea din partea poporului evreu ar trebui s-o ceară autorităţile, nu autorii strategiei culturale! De asemenea, nu cred că "demitizarea istoriei poleite” ar trebui să fie un obiectiv al strategiei. A "demitiza” înseamnă a susţine convingerea celor mai mulţi ieşeni că oraşul lor a jucat doar un rol secundar în decursul istoriei. Nici cei ce utilizează în exces sintagma "capitală culturală a României” nu (mai) cred în ea. Dimpotrivă, calitatea de mare centru cultural European al secolului al XIX-lea ar trebui să reprezinte o idee de bază a strategiei. În contextul de atunci, Iaşii era egalul demografic, economic şi cultural al unor oraşe precum Kiev, Bucureştii, Odessa, Atena sau Liov, situându-se peste Belgrad, Sofia sau Zagreb.

Trebuie să ţinem seama că locul unui oraş în diversele ierarhii glisează într-un ritm extrem de alert. Chiar şi cei mai mari susţinători ai evoluţionismului nu sunt toţi conştienţi de acest fapt. Iaşii nu a fost mereu un oraş secundar (de fapt e singurul din spaţiul românesc, exceptând Bucureştiul, ce a deţinut primatul în diverse domenii cu impact teritorial). De ce să ne penalizăm oraşul!? Mai degrabă, să ne ambiţionăm să recuperăm măcar o parte din forţa culturală pe care a avut-o oraşul.

O altă nedumerire e legată de jocurile de cuvinte utilizate. "Ură nu are ce căuta în cultură”. Nu cred că şi-a pus cineva problema asocierii celor două cuvinte (până acum!)! Privat de "-ură”, ceea ce rămâne din cuvântul "cultură” înseamnă cu totul altceva (e valabil şi pentru Literatură, Uvertură, Pictură, Caricatură – celelalte cuvinte vehiculate în prezentarea Namogo). "Cult” nu e nici măcar un atribut în lipsa subiectului, să zicem, "Iaşul”. Mai mult, nu văd de ce ar trebui să ne debarasăm de ultimele trei litere ale unor cuvinte ce nu au deloc o conotaţie negativă! Să sugerăm ce!?

Să fie această cultură dark calea către titlu!? Mă cam îndoiesc! De reţinut însă sloganul inspirat: "Oraşul pentru care toţi oamenii sunt frumoşi”.

Green

O scurtă privire asupra site-ului iasi2021.ro mi-a atras atenţia spre un Iaşi privit într-o altă cromatică – Iaşul Verde. Aici, un singur şi scurt paragraf: "Binecuvântat cu un generos ambient natural, Iaşul îşi bucură locuitorii şi oaspeţii cu răcoarea unor parcuri de excepţie. Încă din secolul XIX, personalităţi generoase ale oraşului s-au îngrijit de zestrea verde a Iaşului, înfiinţând grădini care au dăinuit până astăzi. Între acestea, la loc de cinste stau Parcul Copou şi faimoasa Grădină Botanică.” Mă aşteptam la mai mult! Unde e contextul atât de prezent în draftul de strategie culturală?

Natura şi ecologia sunt foarte prezente în cultura contemporană şi nu pot fi absente dintr-o strategie culturală a unui oraş candidat la titlul de CCE. Eleşteele Jijiei şi Miletinului sau Rezervaţia acvatică Râul Prut (ambele situate pe un important coridor de migraţie pentru păsările călătoare), ce reprezintă veritabile paradisuri ale practicanţilor de birdwatching (e cool!), Dealul lui Dumnezeu, unde îşi are habitatul o reptilă endemică (Vipera de stepă – Vipera ursinii ssp moldovica), Fâneţele Bârca sau situl extrem de complex al Pădurii Bârnova, ce adăposteşte rezervaţia fosiliferă de la Dealul Repedea, rezervaţia forestieră Pădurea Pietrosu, aria protejată Poieni – Cărbunăriei, Poiana cu Schit etc. sunt doar câteva dintre siturile naturale de o importanţă deosebită ale Iaşilor, ce se pot constitui în destinaţii ale unui turism, deopotrivă ecologic şi de patrimoniu. Dacă m-aş limita doar la această simplă enumerare a siturilor Natura 2000 de pe o rază de 20-25 de kilometri în jurul Iaşilor, nu cred că ar fi îndeajuns, de aceea am însoţit acest text cu fotografiile colegului Adrian Ursu.

Cu riscul de a-i nemulţumi pe cei care caută armonia într-un text, am să închei abrupt, pentru că mi-am depăşit cu mult spaţiul acordat.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Al.  I. Cuza” Iaşi