De ce e mai importat un pasaj decât un aeroport

"Modernizarea Aeroportului este o investiţie foarte importantă care, însă, nu este încă terminată. Dar, atenţie, Aeroportul este la fel de important ca pasajul Octav Băncilă. Aeroportul deschide foarte frumos Iaşul, aşa cum şi noi am reuşit să deschidem Iaşul spre Păcurari”, a declarat săptămâna trecută primarul interimar Mihai Chirica, la un post local de televiziune. Nu râdeţi, poate că omul are dreptate. Să acceptăm provocarea lansată de edil şi să comparăm cele două investiţii.

Realizarea noii piste a Aeroportului din Iaşi, plus dotările aferente, a costat 56,7 milioane de euro, bani decontaţi de Comisia Europeană. Proiectul Pasajului Octav Băncilă a costat 20 milioane de euro, bani pe care Bruxelles-ul probabil îi va deconta. Vom şti sigur prin aprilie-mai. Unu la zero pentru Aeroport. Pista are o lungime de 2400 de metri, pasajul are 532 de metri. Dacă lungimea contează, pista câştigă. Dacă lăţimea contează, tot pista câştigă. Trei la zero. Investiţia de la aerogară trebuia finalizată în 25 de luni, dar a fost gata în 14. Licitaţia la Pasajul Octav Băncilă a avut loc în mai 2011, iar drumul a fost dat în folosinţă în septembrie 2013. Ba nu, în februarie 2014. Ba nu, în septembrie 2014. De fapt, în decembrie 2015. Pasajul e mai important ca Aeroportul, pentru că lucrurile importante au nevoie de timp, nu-i aşa? Nu. 4-0 pentru pistă. "Aeroportul nu este o investiţie încă terminată”, spune Chirica. Are dreptate, numai că nici pasajul nu e finalizat. Constructorii au ascuns mizeria sub pod şi nu e clar dacă sau când vor face curăţenie. În plus, în timp ce la pasaj abia se ridicau primii doi stâlpi de susţinere, lângă Aeroport era construit de la zero un nou terminal pentru pasageri. În timp ce la Aeroport există un proiect de continuare a investiţiilor, traficul din dreptul fostei Berării Păcurari rămâne sugrumat, iar soluţiile întârzie să apară. 5-0? La ambele investiţii s-a încasat comision, aşa că scorul devine 6-1. Pardon! Ce prostii spun… La ambele investiţii nu s-a încasat comision, aşa că scorul devine 6-1. Conducerea Aeroportului, cu directorul Marius Bodea în frunte, a inaugurat pista cu fete dezbrăcate, preoţi şi elogii aduse unui infractor. Viceprimarul cu atribuţii de primar a avut, de această dată, bunul simţ să nu taie panglici la pasaj. 6-2. Aeroportul a deschis Iaşul spre Paris, Londra sau Munchen. Pasajul Octav Băncilă a deschis cartierul Dacia spre "Dublin”, "Belfast” sau "Cafeneaua Piaţa Unirii”. Nici nu mai are rost să ţinem scorul.

Să compari un aeroport cu un podeţ peste o calea ferată pare, în orice colţ civilizat de lume, un demers caraghios, o glumă proastă. La Iaşi, din păcate, dezbaterea nu e atât de frivolă. Pentru mulţi ieşeni, banala trecere de la Ţigarete pare desprinsă dintr-un film american, cum nu vor vedea "neam de neamul lor" verişorii rămaşi la ţară. Utilitatea pasajului e îndoielnică – găseşti pătrunjel mai ieftin la Piaţa Alexandru -, dar dacă transportul e gratuit, de ce să nu dai o tură să mănânci un mic la Vânătoru’, ca în vremurile de altădat. Aeroportul? Un moft pentru hoţii care-şi fac vacanţele afară – ce, ţara noastră nu e suficient de frumoasă? – şi o lucrare a diavolului, care ne înstrăinează copiii.

Cei care cred că investiţia de la Aeroport nu suportă grad de comparaţie cu un pasaj ordinar vor fi surprinşi să afle, undeva pe la începutul verii, cât de puţini sunt.