De dragul unui socru

Este demnă de povestit ginerilor numirea senatorului Ilie Sârbu în funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii de Audit de la Curtea de Conturi. Cel mai celebru socru de profesie, pentru că a reuşit să creeze in vitro de partid cel mai detestat ginere în funcţie, se reorientează profesional. Au fost nevoie de cinci minute în Parlament, o opoziţie bleagă şi un enorm „respect” al politicienilor pentru influentul demnitar. Puterile cuplului socru-ginere şi dorinţa lui Liviu Dragnea de a-şi îndepărta concurenţii din partid au făcut praf legea Curţii Conturi. Inexistenţa unei experienţe profesionale în domeniu a fost complet ignorată, iar criteriile de integritate considerate de prisos. Ca orice pesedist de rangul lui, Sârbu este cercetat penal în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat. S-a observat că, ajuns ministru al Agriculturii, s-a amestecat la Romsilva pentru a ajuta defrişările, apoi a jonglat prin declaraţia de avere cu un apartament de lux, plasat în final în proprietatea familiei Ponta. Se pare că aceste tinichele i-au asigurat şi respectul opoziţiei, încă dubitativă la ideea unei contestaţii la numire: „Noi nu am vrut să îl punem într-o situaţie delicată. Are părul alb”.

Opoziţia se comportă ca şi cum are propriile calcule despre rolul lui Sârbu la Curtea de Conturi. Toţi au nevoie de un Sârbu „să-i controleze”. Un om cu probleme, aşezat într-o instituţie cheie, la care există un adevărat abonament al sinecurilor.

Plasarea lui Ilie Sârbu la Curtea de Conturi nu este un refugiu, ci o investiţie în viitor a PSD. Afacerile firmelor de partid cu instituţiile, achiziţiile publice, toate filierele prin care bugetele publice sunt căpuşate au, teoretic, un filtru major la Curtea de Conturi. Această instituţie vitală pentru supravegherea cheltuirii fondurilor publice lipseşte din rapoartele DNA. Aşa cum ne arată stenogramele din dosarul Sorin Oprescu, Curtea este plină de tot felul de „cârtiţe”, parte a reţelelor de corupţie, gata să perceapă „taxe de protecţie”. Aspect uşor de observat, în ultimii ani, instituţia condusă de Nicolae Văcăroiu, alt specimen pesedist, specializat la un moment dat în consilierea ingineriilor financiare ale lui Sorin Ovidiu Vântu, a fost de-a dreptul ostil colaborării cu DNA. Când rapoartele independente ale societăţii civile (SAR) indică un procentaj de 50% din cheltuielile publice acordate preferenţial, cu încălcarea legii, când în ţara auzi zilnic de cheltuieli inimaginabile pe tot felul de prostii, la Curtea de Conturi este tăcere, linişte şi pace. Poate pentru că acolo se şterg multe urme şi se îngroapă multe dosare. Tandemul Văcăroiu-Sârbu are toate premisele să întărească profilul unei „instituţii de partid”, a unei redute importante a celor care caută să evite legea.

Una dintre mizele uriaşe ale funcţiei vizate de Sârbu este monitorizarea cheltuirii fondurilor europene. Curtea de Conturi Europeană a avertizat România de riscul încetării plăţilor din cauza atribuirii arbitrare a contractelor pe bani publici. Sârbu nu este deloc persoana menită să aducă încredere şi siguranţă corectării problemei din prezent. Prin numirea lui Sârbu, lumea vechilor codoaşe ale politicii se pune încă o dată în calea europenizării.