Caută 
1 MIN
S-a dat, şi în mass-media, importanţa cuvenită sărbătoririi "Zilei Limbii Române". Numai că evenimentul pare să aibă aceeaşi valoare şi aceleaşi urmări practice ca şi similarele de registru, "Ziua Imnului Naţional al României", respectiv "Ziua Drapelului Naţional al României", drapel apărat prin propunerea unor pedepse drastice, la reluarea, recentă, a unui proiect de lege vizând "ofensa însemnelor naţionale". Se pare că, din partea legislativului, cei din mass-media nu au a se teme (nici ei!) de ameninţări în ceea ce priveşte ofensa perpetuă adusă limbii române în discursul public şi publicistic.
► Carnagii. "Acest carnagiu s-a petrecut din cauza unei oi" (relatare de la locul accidentului, din zona Argeş; Realtv, 2.09). Faptele: s-au ciocnit două autobuze ce transportau cca 80 de persoane; 20 au fost rănite: 14 au fost spitalizate, şase au primit îngrijiri medicale "la faţa locului". Din fericire, niciun mort. Şi, atunci, de unde carnagiu (sau carnaj), care înseamnă (şi sugerează) "ucidere în masă; măcel, masacru"? Folosirea termenului, în reportaje sau în comentarii, face parte din tehnica potenţării publicistice a ţânţarului; iată o relatare de tipul ce s-a banalizat: "Carnagiu pe şosea! O persoană şi-a pierdut viaţa şi alte cinci sunt în stare gravă la spital" (/romaniatv.net/). Putem observa şi atracţia figuratului; la acelaşi rang sunt ridicate (chiar numai posibile!) confruntări politice: "in loc ca liderii politici sa caute cauze si sa gaseasca solutii, pentru ca astfel de abuzuri sa nu mai fie in viitor, a inceput un adevarat carnaj. Partidele s-au pozitionat politic si electoral" (/gandeste.org/).
► Alt nivel. Ca ştire de senzaţie, pe "burtiera" unei emisiuni de la Digi24 (30.08, ora 22,50) s-a anunţat uciderea, printr-un atac aerian, a numărului 2 din ierarhia statului islamic, cu o completare: "SUA pusese pe capul lui o răscumpărare de 5 milioane de dolari". Probabil, la noi ştirea va fi fost luată de pe vreo sursă în limba engleză, dar însufleţirea momentului nu scuză traducerea prin "răscumpărare" a substantivului numind "recompensa", "preţul" pus pe capul cuiva căutat, urmărit etc. (răscumpărarea se… practică în cazul luării de ostatici). Nu de anglicisme funcţionale ori expresive avem a ne teme, ci de ingerarea, pe nemestecate, semidoctă, a limbii engleze. Probată şi de traducerea eronată, "după ureche", a cuvintelor din replicile unor filme, la care ne-am referit.
► Cum stăm cu verbele? Într-o emisiune a unui canal tv ce are în program interviuri sui-generis cu persoane din categorii… defavorizate (din mai multe puncte de vedere), sărbătorirea la care ne-am referit a fost marcată şi prin supunerea unui nevinovat la proba de foc a conjugării unui verb la prezentul indicativului ("eu sunt", iar tu…?; el…? etc.). Cu rezultatul scontat. De parcă în posesia fiecăruia dintre noi s-ar afla tabelul (reproductibil) al paradigmei oricărui verb, însuşită în cursul şcolii. Or, formele verbale (normale literar sau regional) apar spontan, în enunţuri logice, nu la comandă (excepţie: mostre de conjugare înregistrate, frecvent cu succes, în anchete lingvistice profesioniste). Oare faptul că în vorbirea unui oarecare vecin al perechii ce-şi maltrata şi înfometa copiii apare, vorbind despre incriminaţi, forma de imperfect "(mai) beieu (ei)…" (2.09) s-ar explica prin aceea că respectivul nu ar fi învăţat la şcoală conjugarea verbului (a) bea?
► Teoria. Surprinzător, aceasta este forma curentă de imperfect din unele graiuri (şi) din Moldova, ce se explică prin diferenţiere, pentru evitarea confuziei, posibile, cu forma regională de persoana a treia plural a prezentului ("ei beu"). Dar ispititorii întru greşeli gramaticale nu sunt preocupaţi să afle care este situaţia, evidentă pentru cei de bună credinţă, şi pe care exegeţii au lămurit-o; de exemplu, G. Ivănescu face diferenţierea dintre "lingvistica limbii şi lingvistica vorbirii". Iar Coşeriu a demonstrat că vorbirea funcţionează după "sistem", nu după "norma literară" (ce poate fi, pur şi simplu, ignorată).
► O posibilă replică. Cazul evocat mi-a adus aminte o scenă hilariantă din "Cartea de la San Michele". Anume, autorul, Axel Munthe, trecând prin faţa uşii deschise de la o şcoală din Anacapri, îi aude pe copiii aşezaţi pe podea, în jurul parohului, don Natale, recitând în cor conjugarea verbului a se sinucide: "io mi ammazo; tu ti ammazi", până la "loro si ammazzano" (vezi ed. rom., 1969, p. 26). După unii, iată calea pe care şcolarii aveau şansa de a folosi corect formele de conjugare ale verbului respectiv!
► Buturugile şi carul, cu interes pentru prestaţii ale unor profesionişti; de diferite formaţii. ▼ "Cât de mari, cât de majore vor fi pierderile în agricultură?" (prezentatoarea ştirilor se adresează meteorologului "expert"; Romtv, 1.09). ▼ "Revista literală" (corectat rapid: "literară"; revista presei, la Realtv, 1.09). ▼ "I-am demonstrat Maiestăţii Sale că românii nu l-au uitat" ("specialist", la o emisiune de istorie de la A3; august). ▼ Atenţie, Digi24: "hemoragia de medici" (29.08, ora 7,15) cauţionează "hemoragia de sânge"! Şi le mai vorbim altora despre "mutilarea limbii române".
Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi
