Declinul lui Dragnea

Lui Liviu Dragnea nu i-a picat uşor la stomac informaţia că Guvernul Sorin Grindeanu cere Curţii Constituţionale să respingă ca inadmisibilă excepţia ridicată de Bombonica Dragnea. Este o ştire pe care obligatoriu redacţiile o verifică de mai multe ori, din mai multe surse. Pare puţin verosimilă, fiindcă este o formulă de afirmare a vinovăţiei lui Dragnea în dosarul de abuz în serviciu pentru care este trimis în judecată. Un brânci în văzul lumii.

Or, ştim cu toţii că în PSD, oricât îşi scot ochii în culise, tovarăşii îşi asigură reciproc protecţia în faţa justiţiei. Ultimul, deputatul Eugen Bejinariu, a scăpat marţi de cererea DNA privind începerea urmăririi penale prin avizul negativ dat de comisia juridică a Camerei. Şi era unul dintre sutele de deputaţi, nu preşedintele Camerei şi al partidului! Ce ar fi fost în cazul lui Dragnea ca Guvernul să trimită un punct de vedere, de care oricum CCR nu era obligată să ţină cont, prin care să susţină necesitatea impunerii unui prag al pagubelor pentru abuzul în serviciu? Nu costa nimic şi nu era nici ilegal! În felul acesta s-ar fi arătat disponibilitatea simbolică, colegială s-ar zice prin partid, de a-l scoate pe Dragnea din puşcărie, pentru că asta-l paşte pe liderul PSD.

Dar nu! Grindeanu pare că are alte planuri decât acelea de a-şi salva şeful şi noutatea e că nu le mai ţine doar pentru sine. Printr-un interviu intempestiv pe Agerpres el face o invitaţie partidului la scenă deschisă pentru situaţia, probabilă în scurt timp, în care Dragnea va fi scos din jocul politic printr-o nouă condamnare: „apropo de chestiunea asta, (la Guvern) e uşa tot timpul deschisă. Şi asta o ştiu cu toţii, că vorbim de primari, că vorbim de preşedinţi de consilii judeţene, de deputaţi sau de senatori”.

Pentru cine înţelege, Grindeanu a ieşit la bătaie. Una e să spui că Dragnea şi Grindeanu nu-şi mai vorbesc şi alta să semnalezi partidului că şeful chiar ar putea avea numărate zilele de libertate.Ghiocelul obedient a început să reacţioneze, fiindcă nu mai are nimic de pierdut. Oricum Dragnea îi numără zilele de premier, îi remaniază miniştri şi îi reproşează public, la Antena 3, slăbiciunea:„avem putere legislativă aproape 100% şi o putere executivă, o putere guvernamentală într-un procent mai mic din păcate”. Ba nu! – transmite Grindeanu prin Agerpres – „avem cea mai mare creştere economică din Europa! În asta constă capacitatea unui guvern şi de aici plecăm. Să ne mai scutească”.

Autonomia prim-ministrului, ieşirea de sub ascultarea lui Dragnea, este o veste bună pentru sănătatea instituţiilor româneşti, chiar dacă autoritatea în executiv îi este contestată şi unii miniştri îi fac opoziţie la scenă deschisă. Paşa din Teleorman, care se ducea cu propunerea de prim-ministru la Cotroceni fără consultarea partidului, convins că are România la degetul mic, decontează stilul de conducere. Magia liderului infailibil s-a destrămat demult şi pentru cohortele de penali ai PSD. Dragnea este un om căruia, în ultimele luni, nu i-a ieşit mare lucru, în afara unor partide de pescuit. Nu i-a mers cu proiectele de graţiere, nici cu CCR, după ce i-a barat posibilitatea de a ajunge premier, iar Înalta Curte i-a menţinut condamnarea; ultimul colac de salvare este excepţia Bombonicăi de la CCR. Dacă va fi admisă, doar atunci dispare al doilea dosar de la DNA şi scapă de puşcărie. Ceea ce i-ar putea profila, paradoxal, o traiectorie prezidenţială, singura necondiţionată de condamnarea penală. Dar Dragnea şi Grindeanu au în partid un mare concurent, mai popular şi incomparabil mai ahtiat după putere: primarul Capitalei, doamna Pandele. După cum vedem, ea aşteaptă. Turbulenţele din partid însă o vor ajunge şi pe ea din urmă, când îi e lumea mai dragă, între două festivaluri şi un concurs de pupat icoane.