Delete Penicilina!

Primul aspect la care duce mintea, când auzi de renunţarea la brandul sportiv ieşean Penicilina, este cel economic. Formaţia feminină de volei este singura echipă sportivă a Iaşului care are (mă rog, a avut) finanţare exclusiv particulară. “Injecţiile” primite de la Primărie au fost, practic, inexistente şi singurul lucru de care ne aducem aminte este o “premieră simbolică” făcută într-o Gală a Excelenţei (electorală?!) a fostului primar Gheorghe Nichita. În rest, atât Nichita, cât şi succesorul său, Mihai Chirica, şi-au spus “bogdaproste”, scuipându-şi în sân că au scăpat de o pacoste sportivă. De fapt, nici Antibiotice SA, finanţatorul din totdeauna al echipei Penicilina, nu a avut pretenţii la mila primarilor. Pentru cei de la străvechea “Fabrică de Penicilină”, echipa asta aruncată acum ca o cârpă a fost un vector de imagine. O mai fi şi acum, când Antibiotice SA este cunoscută peste hotare prin ea însăşi? O amintire: cu mai mulţi ani în urmă, o persoană interesată în a relansa voleiul masculin la Iaşi, m-a întrebat dacă Antibiotice n-ar putea renunţa la echipa feminină, care bătea pasul pe loc, pentru un proiect nou. Pentru că ştiu foarte bine ce înseamnă această echipă, am răspuns ferm: “Nici pomeneală! Antibiotice SA nu va renunţa la volei feminin decât în momentul falimentului”. Concluzie certificată mai târziu, când prestigioasa companie de medicamente şi-a sacrificat un “monument” pentru continuitatea grupării sportive. Un monument numit “Nicu Roibescu” (odihnească-se în pace!), legat indispensabil de marile succese ale echipei. S-a simţit, însă, nevoia unei modernizări a managementului, a unui suflu nou şi s-a pornit pe un alt drum. Cât a contat acest “drum nou” e un alt capitol. Cert este că Antibiotice SA a decis că “investiţia Penicilina” nu mai este rentabilă. Decizia n-a fost luată de directorul Ioan Nani, nici de directorul comercial Vasile Chebac, ambii împătimiţi ai voleiului feminin, ci de Consiliul de Administraţie. Antibiotice SA are capital majoritar de stat, reprezentat de Ministerul Sănătăţii (53%), printre acţionarii minoritari numărându-se SIF Oltenia (13,5 %), Broadhurst Investments (4,2 %) şi alte fonduri private de asigurări sau pensii, cu pondere extrem de redusă. Cu alte cuvinte, cei care au decis renunţarea sunt fie de la Bucureşti, fie din Oltenia sau alte coclauri, rolul ieşenilor fiind redus.Unul dintre motive ar putea fi creşterea taxei de export la medicamente. Altele ţin de al doilea aspect, cel sportiv.

Ne place să credem că corectura la comunicatul de presă primit să nu fie legată de o simplă eroare umană. Că directorul Ioan Nani s-a răzgândit şi a renunţat să-şi pună semnătura pe acele declaraţii dureroase. Voleiul a devenit un sport extrem de costisitor, mai ales când conducerea Federaţiei în frunte cu marele boss, controversatul Gheorghe Vişan, a decis liberalizarea totală a prezenţei străinilor în echipele româneşti. Acum, într-o perioadă când toate forurile naţionale şi internaţionale luptă din răsputeri împotriva unei globalizări împinsă dincolo de orice limite. Voleiul este un sport în care promovările sunt foarte dificile. Jucătoarele de rezervă se pot exprima la antrenamente, pentru că la meciuri oficiale coeziunea sextetelor de bază este crucială. Penicilina s-a înscris în trendul stabilit: de cele mai multe ori, între cele şase titulare intra o singură româncă (pentru că jucătoarele autohtone valoroase sunt puţine şi mult mai scumpe), a ratat obiectivul, dar s-a clasat pe un onorabil loc VII, exact ca la fotbal, primul din play-out. În condiţiile unui manageriat discutabil (miza pe un antrenor navetist este exemplul principal), acţionariatul SC Antibiotice SA Iaşi a decis că nu-şi poate permite o investiţie sporită. Este OK din punct de vedere economic sau sportiv? Se pare că da, mai ales că s-a pus cruce voleiului şi la Piatra Neamţ, şi la Piteşti şi urmează Târgu Mureş, Craiova, Timişoara…

Însă mai intervine şi un al treilea aspect, care răstoarnă totul. Cel sentimental. Să nu se supere cei care se ocupă de echipe ale căror rezultate se cuantifică prin cumularea unor performanţe individuale,  sau de câştigătoarele unor campionate cu trei participante, însă Penicilina Iaşi (volei feminin) este cea mai titrată echipă din istoria sportului ieşean, cu două titluri naţionale la activ şi participări în Cupele Europene. O echipă iubită până şi de împătimiţii fotbalului din Copou, o echipă care nu poate fi rasă printr-un simplu “delete” comandat de la Bucureşti sau Craiova. Actualul manager, Vasile Stângă, resemnat cu soarta, doreşte ca Penicilina să fie un magnet care să atragă copiii spre volei, spre mişcare egal sănătate, bla-bla-bla. Pentru cei care vor să facă  sport pentru mişcare, sunt numeroase crosuri, “plătite” cu CocaCola, plachete şi diplome. Pentru a atrage copiii la un sport de echipă, este nevoie de modele, iar modelele nu pot fi găsite decât la echipele profesioniste. Dacă vrei să creşti talente, le creşti, dar nu pentru oraşul nostru, un fief al voleiului feminin româneşti, ci pentru Craiova, Bucureşti, Chişinău sau Razgrad. Iar dacă o fată timidă vine la antrenamentele echipei de junioare, vine pentru că vrea să ajungă ca…. „cine?”. Să aşteptăm vremea când din ce în ce mai puţinele fete atrase de volei să nu ştie nici măcar cine a fost Tatiana Popa? Reconsiderarea atitudinii faţă de voleiul ieşean, fie chiar şi prin înscrierea unei echipe de pepinieră, pentru continuitate, este absolut necesară pentru prestigiul sportiv al Iaşului!