Caută 
1 MIN
Am pretenţia ca de politică să se ocupe adulţii în toată firea, nu copiii speriaţi de fantome. Din păcate însă, la noi lucrurile stau tocmai pe dos. Iar fantoma care îi sperie pe copilăroşii noştri lideri politici e un număr: 3 milioane.
3 milioane de oameni au semnat o iniţiativă cetăţenească prin care se cere redefinirea căsătoriei ca uniune exclusiv heterosexuală. De atunci, politicienii noştri mari şi mici, vechi şi noi o ţin într-o continuă bâţâială. Cele 3 milioane le-au paralizat complet gândirea.
Totuşi, dacă politicienii noştri ar poseda minţi de adulţi, nu de copii înfricoşaţi de basme, ar constata că în realitate nu ştim nimic despre cele 3 milioane de oameni. Sunt ei homofobi, sau doar conservatori care preferă definiţia „tradiţională” a căsătoriei, nefiind însă absolut deloc ostili cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex?
Adevărul este că nu ştim. De exemplu, eu cunosc personal mai mulţi oameni care au semnat petiţia, dar care nu sunt deloc homofobi. Sunt doar conservatori benigni care preferă ca termenul de „căsătorie” să fie rezervat uniunilor heterosexuale, dar care nu au nicio problemă să susţină legalizarea parteneriatelor civile pentru cuplurile formate din persoane de acelaşi sex.
De aici nu pot decât să trag concluzia că petiţia a fost semnată atât de homofobi, cât şi de simpli conservatori nehomofobi. Câţi dintr-unii şi câţi dintr-alţii, nu ştim. Singurul lucru pe care îl ştim este că în realitate avem de-a face cu un grup eterogen, nu cu unul unitar aşa cum e el prezentat.
Din fericire însă, sunt destule alte lucruri pe care le ştim. De exemplu, ştim că în 2015 IRES a realizat o cercetare în care au fost chestionate opiniile românilor cu privire la familie.
În cercetarea IRES, 13% dintre românii de peste 18 ani erau de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Aritmetica ne învaţă că 13% din 16 milioane înseamnă puţin peste 2 milioane de oameni.
Cercetarea IRES e puţin stranie, fiindcă la o altă întrebare 27% dintre români se declarau de acord ca cuplurile homosexuale să aibă dreptul de a adopta copii – şi diferenţa dintre 13% şi 27% nu e explicată nicăieri.
Pe de altă parte, tot în 2015, într-un Eurobarometru dedicat discriminării, 21% dintre români erau de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex pretutindeni în Europa (deci, se presupune, inclusiv în România). Iar 21% din 16 milioane înseamnă peste 3,2 milioane de oameni.
Pe scurt, potrivit datelor disponibile, în România avem 2-3 milioane de alegători care sunt de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. E de presupus că cei care ar fi de acord cu legalizarea parteneriatelor civile sunt şi mai mulţi, dar haideţi să rămânem la aceste 2-3 milioane de alegători.
Întrebarea mea e simplă: vrea cineva votul lor? Din ce vedem, nu. Iar asta e o dovadă de prostie politică colosală.
Avem mini-partide nou înfiinţate care la nivel naţional se zbat undeva între 200.000 şi cel mult 400.000 de voturi şi care refuză să se adreseze unui electorat de cel puţin 2 milioane de oameni. USB/USR e în această situaţie ridicolă – care, orice s-ar spune, constituie un exemplu de manual la capitolul imbecilitate politică.
Prostia USB/USR e cu atât mai mare cu cât el este într-o competiţie directă cu PNL pentru atragerea electoratului urban (şi bănuiesc că nu e niciun secret pentru nimeni că favorabilitatea faţă de drepturile LGBT e mai mare în mediul urban faţă de cel rural).
Şi cu asta ajung la PNL, care demonstrează acelaşi nivel de prostie ca USB/USR. PNL pierde constant electoratul urban care l-a sprijinit din 1990 şi până relativ recent. Cum observa recent Andrei Tiut într-o analiză foarte bună, PNL e în plin proces de ruralizare. Şi în loc să recupereze electoratul urban, liderii PNL privesc înfricoşaţi la fantoma celor 3 milioane de petiţionari.
Dar, veţi zice, electoratul PNL e deja conservator. Alegătorii progresişti au încetat să mai voteze cu liberalii după trecerea acestora la PPE şi după schimbarea radicală a mesajului partidului.
Da, aşa este. Numai că electoratul PNL nu e doar conservator, ci şi mai degrabă anti-pesedist şi anti-anti-sistem. Prin urmare, nu există niciun risc ca acest electorat să migreze către PSD sau către USB/USR.
Pus în faţa unui mesaj al PNL de susţinere a parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex, electoratul liberalilor are doar două opţiuni: fie acceptă mesajul (cu atât mai mult cu cât propunerea de legalizare a parteneriatelor civile nu e la fel de radicală ca aceea a legalizării căsătoriilor gay), fie stă acasă. În condiţiile astea, adăugând şi bazinul electoral al celor cel puţin 2 milioane de susţinători ai legalizării într-o formă sau alta a cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex, PNL are garantat un scor mai bun decât cel al PSD.
La toate astea cred că trebuie să adaug câteva cuvinte şi în legătură cu conservatorismul electoratului român. Toată lumea îl constată, însă nimeni nu-l analizează. La o privire atentă, vom observa că electoratului român îi e specific conservatorismul de tip status-quo. Când status quo-ul se schimbă, acelaşi electorat va susţine noul status quo.
Lucrul ăsta l-am constatat de nenumărate ori. Înainte de 1996 era de neconceput o guvernare alături de UDMR. După 1996, prezenţa UDMR la guvernare n-a mai şocat pe nimeni. La fel, după dezincriminarea homosexualităţii n-aţi văzut proteste de masă care să ceară recriminalizarea. Iarăşi, în 2012 toate măsurătorile arătau că o persoană de altă etnie sau de altă religie decât cea majoritară nu are nicio şansă să devină Preşedinte al României. După 2014, toate datele arată contrariul. Şi exemplele pot continua.
Pe scurt, odată ce un lucru se întâmplă, electoratul şi-l asumă. Cu alte cuvinte, electoratul român este pe cât de conservator, pe atât de adaptativ – adică el are exact trăsăturile conservatorismului de tip status-quo.
Prin urmare, a invoca electoratul majoritar conservator ca justificare pentru a nu legaliza parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex înseamnă fie că nu înţelegi specificul electoratului, fie că eşti laş – fie, în fine, că de fapt convingerile tale sunt ostile legalizării.
În politică, nu e nevoie doar de inteligenţă, ci şi de curaj. Inclusiv de curajul de a spune că fantomele nu există – şi de a acţiona în consecinţă.
Sorin Cucerai este traducător şi publicist
