Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Despre topografia minţii

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Ce ar fi ca noi, românii, să reactivăm, prin lege de stat şi prin consens naţional, frenologia? Mai precis, ce ar fi să cerem, la numirea/alegerea cuiva într-o funcţie publică ori doar administrativă, validarea organologică a celui vizat pentru exerciţiul managerial? Să avem astfel minima garanţie, fie şi speculativă, că individul pus să conducă nu ne va fura, minţi, trăda ori vinde cu nedisimulată neruşinare!

Am auzit prima oară despre frenologie prin 1993, când, în postură de doctorand Fulbright la Universitatea Arizona din Tucson, l-am audiat pe remarcabilul profesor de romantism american, John Harmon McElroy, cu o prelegere asupra lui Walt Whitman. Se observa acolo că marele scriitor ar fi avut o hermeneutică „organică”, aproape „frenologică”, în raport cu poezia pe care o considera un fenomen „unitar”, „nedivizat”, capabil să genereze, sui generis, „hărţi” simbolice ale identităţii umane. Cum adică? m-am întrebat şi m-am şi dus la imensa bibliotecă din campus (pe atunci fratele Google nu era, vai, încă disponibil, nici măcar în Statele Unite!). Aşa am aflat că frenologia a trecut, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, drept o importantă „ştiinţă medicală”, cu aplicabilitate în ceea ce noi am numi azi neurologie (phrenos - „creier”, logos - „ştiinţă”, în greceşte). Creatorul ei, un doctor vienez, Franz Josef Gall, credea că studiul tactil al craniului uman poate indica specialistului o hartă a caracterului individului astfel investigat. Respectivul psiho-neurolog avant la lettre susţinea că, în creier, se dezvoltă, volens-nolens, acele zone responsabile pentru acţiunile dominante şi determinante din viaţa unui ins. „Pipăirea” oaselor capului, cu atenţie şi profesionalism, va scoate în evidenţă, prin urmare, aceste „umflături” (un fel de „cucuie”, mai pe româneşte), ultimativ responsabile pentru configurarea destinului fiecărui om în parte.

Lui Gall se pare că nu i-a prea plăcut termenul de „frenologie”. Îl prefera pe cel de „organologie”, presupunând că ariile din creier focalizate pe diverse abilităţi reprezintă „organe” în sine, cu funcţii specifice. Luate în ansamblu, ele constituie un tot organic, ramificat spre o semnificaţie singulară (de aici şi bănuiala lui McElroy că transcendentalismul poetic al lui Whitman ar deţine un posibil constituent frenologic!). Desigur, nu trebuie să trecem sub tăcere ironiile la care a fost supus Gall de exponenţi ai lumii medicale, mai ales după ce teoriile sale au devenit celebre în Europa şi în America. Mulţi spuneau că nu ar fi decât un şarlatan care se ocupă cu lucruri dubioase. Se dorea expert într-o „disciplină” ridicolă, demnă de porecla „cucuiologie”. Oricum, cu sau fără voia confraţilor, doctorul austriac, asemenea, mai târziu, lui Sigmund Freud, a ajuns, treptat, un personaj pe bătrânul continent european. Făcea tururi prin marile oraşe, unde organiza veritabile spectacole frenologice. În faţa publicului mesmerizat, creiona hărţi ale caracterelor unor subiecţi selectaţi aleatoriu. Probabil că transmitea oarece credibilitate pe parcursul demonstraţiilor, întrucât şi-a creat numeroşi adepţi. Ei au construit istoria frenologiei, căreia nu i-a lipsit, se înţelege, şi o puternică dimensiune mitologizantă. Fără legendă însă evenimenţialul istoric nu are nici o şansă să se impună, la fel cum literatura însăşi nu supravieţuieşte fără o aură de „istoricitate” în jurul său.

Pe linia inevitabilei mitologizări, se zice că, la o şedinţă organologică din Paris, tânărul Champollion a fost adus înaintea lui Gall pentru „examinare” şi „diagnostic”. Viitorul egiptolog avea numai şaisprezece ani, dar dădea deja semne de genialitate şi apropiaţii doreau o părere avizată asupra abilităţilor sale reale. Fără a şti nimic despre băiat în prealabil, infatigabilul medic a exclamat chiar de la prima atingere a craniului adolescentului: „Oh, ce lingvist strălucit!”. Dincolo de poveştile frumoase, nu se poate nega răspândirea fantastică, în epocă, a „ştiinţei” frenologice, consecinţă, indubitabil, a inteligenţei şi măiestriei lui Gall. Faptul cel mai interesant din evoluţia organologiei e legat de disperarea angajatorilor vremii de a găsi frenologi apţi să citească mintea angajaţilor lor. Manifestau interes, preponderent, pentru „ariile” din creierele slujbaşilor relaţionate cu minciuna, furtul, viclenia, ura şi ipocrizia. Un „certificat” frenologic „pozitiv” (ce „confirma” că un anume individ nu dezvăluia „înclinaţii” organologice către sustragerea de bunuri necuvenite şi către păcălirea malignă a semenilor) constituia argumentul prin excelenţă al succesului în viaţă. Cine ar fi pus la îndoială un caracter integru, avizat, cum ar veni, prin expertiză frenologică? De aceea, vin şi eu astăzi, la debutul secolului XXI, cu „o propunere modestă”, precum Swift odinioară. Ce ar fi ca noi, românii, să reactivăm, prin lege de stat şi prin consens naţional, frenologia?

Mai precis, ce ar fi să cerem, la numirea/alegerea cuiva într-o funcţie publică ori doar administrativă, validarea organologică a celui vizat pentru exerciţiul managerial? Să avem astfel minima garanţie, fie şi speculativă, că individul pus să conducă nu ne va fura, minţi, trăda ori vinde cu nedisimulată neruşinare! Să întindem deci, cu emoţie şi delicateţe, mâinile spre scalpul personajului charismatic, spunând, împreună cu Arghezi: „Vreau să te pipăi şi să urlu este!”.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri