Din colţ în colţ

Să mai zică acum cineva că nu sunt şi miniştri eficienţi printre protejaţii, şi mai ales, protejatele lui Dragnea, în faţa măreţelor realizări ale bine-poreclitului corp de balet din PSD, fără s-o uităm, desigur, nici pe vigilenta Gabi Firea. Ba se vorbeşte, cu indulgenţă mai curând, decât cu speranţă (de vreun eventual optimism lucid, nici vorbă nu poate fi), de „stabilitate”. Încropit şi înscăunat la repezeală, noul guvern nu are cum să se bucure de o reală încredere a românilor, oricum ar fi votat ei, la rundele electorale pe al căror val îşi permit PSD şi ALDE atâtea apucături ale bunului lor plac. Mai concret: ale binomului Dragnea-Tăriceanu, că tot le este lor tare dragă vocabula asta în heirupistul război anti-DNA, anti-Kovesi, care se desfăşoară, tot mai acutizat, de la dezvăluirile înregistrate ale „turistului” internaţional Sebastian Ghiţă încoace.

Perioada de criză n-a trecut, totuşi, fără să lase urme adânci şi ruşinoase, a căror memorie n-ar trebui să pălească în timp, ba, chiar dimpotrivă. Mă gândesc, în special, la ceea ce au arătat tentative le de târguială cu UDMR, un test moral definitiv compromiţător pentru PSD, ca şi pentru ALDE, ipocrizia, demagogia şi calculele meschine ale „strategilor” Dragnea şi Tăriceanu fiind, astfel, ireversibil scoase la iveală de graba repunerii pe tapet a unor proiecte de lege, foarte dragi UDMR. Amânate şi puse altcândva, la păstrare (pentru astfel de ocazii?) de cei al căror slogan electoral era „Mândri de a fi români!” Dar încă şi mai abitir, ca auto-demascare, a funcţionat iuţeala cu care acele aşa-zise urgenţe au fost retrase când tranzacţionistele negocieri pre-moţiune au căzut. Câtă acrobaţie, practicată fără pic de ruşine! Şi toate astea, în ajunul Centenarului României Mari! Da, de aşa isprăvi sunt oricând gata „real-politichienii” noştri aflaţi în şa, la putere.

Unele televiziuni îşi chestionează publicul: încredere sau neîncredere în guvernul Tudose? Cam ce puncte de sprijin, ce reazim ar putea avea un răspuns care să sune măcar a m´da? Un premier (din nou) plagiator şi departe de a fi fost un ministru (al Economiei!) performant, cu perspectiva de a fi ţinut tot timpul în şah cu ameninţarea castratoare a evaluării, un simplu eufemism al lui Dragnea pentru „dreptul”/ privilegiul său de a strâmba din nas oricând are el chef şi oricine ar premierul care nu se lasă strunit, manipulat ca un om de paie, şi bun, la o adică, doar ca să mai dea ocazia vreunei noi „ajustări” a programului de guvernare, mult trâmbiţat, acum pe cale să se tot strâmteze ca balzaciana piele de sagri? Dar cât va mai merge, oare, la apă, ulciorul deja ciobit al nadei întinse electoratului, socotit, se vede, de către asemenea lideri şi staff-uri, mult prea uşor de prostit, de păcălit, de minţit?

Cum era şi previzibil, ademenitoarele promisiuni electorale, odată confruntate cu limitele unor realităţi economice şi fiscale nefardate, ajung să-i facă pe trâmbiţaşii de corn al abundenţei să dea din colţ în colţ. Azi una, mâine alta, promisiunile dau înapoi, pas cu pas, neştiindu-se prea bine câte dintre ele nu se vor volatiliza cu totul. Creşteri salariale amânate, când e vorba de cei mulţi, şi invers, cu grăbire transpuse în faptă pentru nemaipomeniţii noştri aleşi, de la vârf şi până la nivelele locale. Taxe şi impozite care ba dispar, ba reapar sub alte forme şi nume. Ş toate acestea, în timp ce marele obiectiv (la împlinirea căruia Curtea Constituţională pune umărul decisiv) rămâne scoaterea binomului Dragnea-Tăriceanu din zona de risc a Justiţiei. Halal stabilitate! 

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar