Din nou, au un lapsus: ce-a fost la 16 noiembrie?

S-a demonstrat ştiinţific: orice angajament făcut de politicienii români poate fi respectat maxim două săptămâni. Atât au ţinut cont parlamentarii de mesajul votului din 16 noiembrie. S-au reîntors la jocul de-a tras justiţia pe sfoară, la găselniţa de-a face din imunitatea parlamentară un scut în fuga de procurori. Semnale au existat încă de la votul dat la limită în Senat pentru urmărirea penală a Ecaterinei Andronescu sau a lui Şerban Mihăilescu.

Miercuri, 3 decembrie, doi dintre deputaţii vizaţi în anchetele tunurilor date la ANRP, acuzaţi de corupţie în dosarul fostului şef al DIICOT Alina Bica, au avut parte de un tratament selectiv. Primul, udmeristul Marko Atilla, a fost „predat” justiţiei, în timp ce liberalul (fost pedelist) Cătălin Teodorescu a fost salvat la o renumărare a voturilor. Fireşte, nimeni nu poate spune exact cum s-a votat. A dorit PSD să ridiculizeze PNL? Oricine ştie că puterea are majoritatea. Fără încuviinţarea ei, nici un vot nu merge. A urmărit doar să pedepsească UDMR, aflată pe picior de plecare din coaliţia guvernamentală? Liderii maghiari s-au repezit să acuze că Justiţia lucrează după criterii etnice şi promit să scrie ambasadelor pentru „votul etnic” dat în Parlament. Nu este o surpriză: UDMR este nu doar cel mai consecvent, dar poate şi cel mai radical partid împotriva ANI şi DNA. Între electoratul maghiar şi reprezentarea lui politică este un divorţ de amploare, vizibil la votul pentru preşedinte. Ei încă nu sesisează cât de stupid este să afirmi că drepturile minorităţilor sunt încălcate în România când şeful statului este un minoritar!

Despre incidentul de la votul din dosarul ANRP trebuie să dea explicaţii atât Victor Ponta, cât şi Klaus Iohannis. Mai este valabilă înţelegerea publică pentru ridicarea imunităţii parlamentarilor cu probleme în justiţie? A fost denunţată tacit înţelegerea „bărbătească” impusă de lideri, sub presiunea votului din 16 noiembrie, celor două mari blocuri politice? S-ar părea că da, dacă ne luăm după declaraţii. Votul din Parlament survine aproape concomitent unor noi angajamente. În timp ce Iohannis spune într-un interviu apărut în „La Repubblica” că „nu mai e loc pentru obiceiuri din trecut”, Ponta clamează în „Evenimentul Zilei” faptul că „trebuie să arătăm că sprijinim onest şi necondiţionat asanarea vieţii politice de persoane şi sisteme corupte”. Bun, dar în Parlament ce-a fost? Au un lapsus legat de 16 noiembrie.Şi nici nu s-a pus problema voturilor cu adevărat importante. Nu vrem să ne închipuim ce va fi atunci când şi dacă se va decide păstrarea imunităţii numai pentru declaraţii politice.

În ciuda activităţii eficiente şi intense a DNA, percepţia asupra corupţiei a rămas aceeaşi în raportul Transparency Internaţional. România rămâne percepută ca o ţară coruptă, fiindcă atitudinea politicienilor este complet refractară la demersurile justiţiei. O demonstrează faptul că, pe măsură ce ne depărtăm de efectul psihologic al alegerilor, revedem aceleaşi scenarii din urmă cu 10 ani sau o lună de zile. La fel de îngrijorătoare este inconsecvenţa publică şi toleranţa dubioasă faţă de cei certaţi cu legea sau condamnaţi şi trecuţi prin închisori. Adrian Năstase nu se poate abţine şi face, din când în când, alături de Dan Voiculescu agenda publică a Guvernului, Ovidiu Vântu este prezentat călare pe un cal alb, pufăind din ţigară şi povestind „cum vrea el să schimbe clasa politică”. Un spectacol de fanfaroni, în care nimeni nu se ia în serios. Nici instituţiile statului, precum ANAF, nu catadicsesc să execute sentinţele instanţelor şi să pună mâna pe averi. Sancţiunile morale palide ale populaţiei şi acţiunile incoerente ale unor instituţii reduc activitatea DNA şi Înaltei Curţi la o cotă irelevantă în ansamblul societăţii. Datele fundamentale se vor schimba doar atunci când se va produce o reactivare şi funcţionare nesincopata a societăţii civile, când comodul facebook va fi înlocuit prin proteste de stradă.