Diurn şi concret

Pe sticlă, pe net şi, desigur, afară, doar chestii cu zăpezi şi drumuri impracticabile. În print – pe care nu-l mai citesc de săptămâni bune – e probabil tot aşa. E cam simptomatic că media, ca să spun şi eu prescurtat (o formă de exclusivism practicat şi pe-aici, cum altfel), trage de climă, ca să-şi umple malaxoarele. Nu mai avem de plătit facturi, nu mai facem foame, nu ne mai băjenim pe nicăieri, nu mai suntem „capturaţi”, am uitat dintr-odată, ca loviţi de puseu, de oligarhul cel mare, ca şi de cei mici, de miliard, de Filat, cu cei nouă ani ai săi, contestaţi spasmodic prin recurs de avocaţii tocmiţi ş.a.m.d. şi suntem bântuiţi de o singură obsesie: nămeţii, temperaturile joase, temperaturile care coboară vertiginos. Pe site-urile de ştiri (şi s-au înmulţit şi la noi, probabil afacerea rentează, oricum sunt excelente instrumente de manipulat: cu cât mai echidistante, cu atât mai contondente!), puzderie de imagini cu autocare blocate în troiene, cu mogâldeţe viscolite, cu maluri abrupte de omăt, unele, ce-i drept, cât casa, de n-o fi o iluzie optică. Plus, în contrapartidă, comunicate respirând precipitat de la guvern, de la ministerul cutare, serviciul X, departamentul Y. Înţeleg: zăpada căzută abundent şi sistarea accesului (de la Cahul la Giurgiuleşti, de pildă, nu mai poţi străbate cu automobilul, iar dacă ajungi totuşi cumva – cu schiurile, cu căruţa -, pupi lacătul de la vamă, închisă pe motiv de vreme rea) e o problemă cu bătaie socială, de la un anume punct încolo. Lumea care are de plecat, unii de urgenţă, suferă. Iar ştirile cu întreruperi de curent pe zone întinse nu sunt farse, din nefericire. Şi totuşi insistenţa asta a presei pare uşor suspectă. Vorbeam de comunicatele din contrapondere, reciclate neglijent în ştiri aşa-zicând fierbinţi: operaţiune care constă în trântirea câtorva degete pe taste. O ştire, două de felul ăsta trec pe neobservate, mai ales dacă le citeşti cu un ochi neprevenit. De la un anumit număr în sus, însă, te ia cu o vagă bănuială că intemperiile, şi ele, sunt înjugate la scripeţii propagandei. Am citit în două zile doar o grămadă de ştiri cu premierul nostru – tentacul al ştim noi cui. Că a convocat, că a făcut, că a dres. Se prea poate. Sau cu siguranţă. Contextul însă e lucru mare: face şi drege el însuşi, cu o eficacitate în stare să intoxice straturi întregi – că tot e substantivul în chestie la modă – de cititori. Aşa au ajuns crivăţul şi neaua pe plaiurile noastre mioritice să ridice şi ele, după puteri, mingea la fileu coaliţiei majoritare şi, în fundal, celui care, curând, ni se va substitui şi nouă înşine, ins cu ins, nu doar statului despre care presa din partea locului, acompaniată de Occident, zisese că e capturat. În rest, ca mai întotdeauna, frig, nevoi, băbuţe degerate pe la intersecţii dinaintea a te miri ce convertibil în bieţii noştri parai: borcănaşe cu zmeură, ciorapi împletiţi („colţuni”, ca să concorde stilistic cu genius loci) şi lume care, vorba lui Tudor Arghezi, a ajuns demult la utila insensibilitate în materie de subtilităţi propagandistice. Presa şi puterea, îmbătate de machiavelâcuri, mitraliind frenetic pe Net, deci hăt undeva la polul opus, iştilalţi – mulţi! -, cu necazurile lor diurne şi concrete. Aproape ca în Incomunicabilul philippidian.

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova