Dr. Lucian Eva, medic neurochirurg, directorul Spitalului de Neurochirurgie „N. Oblu“ Iaşi: „Hernia de disc cervicală este o boală din ce în ce mai frecventă, cel puţin în societatea civilizată. De ce apare? Vorbim în primul rând de un proces fiziologic simplu – cel de îmbătrânire. Primele semne de îmbătrânire apar în jurul vârstei de 35-40 de ani. Odată cu acest proces fiziologic apar şi modificări în tot organismul, inclusiv la nivelul coloanei cervicale, aceasta fiind printre segmentele cele mai predispuse îmbătrânirii şi degradării fiziologice. Acest proces de îmbătrânire care debutează în jurul vârstei de 35 de ani, indiferent de sex, presupune nişte modificări atât la nivelul oaselor, cât şi la nivelul structurilor ce susţin coloana cervicală – ligamente, discuri intervertebrale, articulaţii. Procesul de îmbătrânire însoţit de aceste modificări duce la apariţia în primă etapă a aşa numitelor “ciocuri de papagal“. Vorbim în această fază de spondiloza cervicală care se manifestă de obicei cu simptome pe care le ignorăm: ameţeală, dureri în zona coloanei cervicale. Le punem pe seama oboselii, dispar şi reapar şi nu le dăm importanţă. Însă, spondiloza cervicală evoluează în timp şi duce la hernierea discului cervical.

În hernia cervicală durerile pot fi atroce!

Apariţia unei hernii înseamnă că un organ sau o structură anatomică se deplasează de la locul obişnuit. În hernia cervicală discul intervertebral se deplasează către canalul medular, unde comprimă o rădăcină a unui nerv spinal. Şi atunci apare aşa numita cervicobrahialgie. Nu mai vorbim doar de dureri în zona coloanei cervicale (nota redacţiei – zona cefei). Apar dureri în umăr şi în mână, pe partea dreaptă sau stângă, sau chiar pe ambele părţi. În hernia cervicală durerile pot fi atroce. Pacienţii nu mai pot dormi noaptea, nu-şi mai pot desfăşura activităţile zilnice, scade forţa musculară. Iniţial apar doar amorţeli în mâini, apoi atrofii musculare, şi evoluează chiar spre scăderea forţei: pacienţii nu mai pot ţine un pahar în mână. În astfel de cazuri putem vorbim de indicaţii chirurgicale. Dar, trebuie să spunem că din 10 bolnavi care se adresează medicului cu dureri la nivelul coloanei cervicale, cu iradiere în umeri şi de-a lungul membrelor superioare, uneori chiar până în vârful degetelor de la mâini, doar 2 se operează. Opt fac tratament de recuperare. Este aşa numitul tratament conservator: balneofizioterapie, kinetoterapie (gimnastică medicală) repaus de la activităţile zilnice care solicită coloana vertebrală şi medicaţie – antiinflamatorii şi decontracturante musculare.

Când se operează hernia de disc cervicală?

Aşa cum spuneam mai sus, doar doi din 10 bolnavi necesită intervenţii chirurgicale. Sunt însă câteva situaţii foarte clare când se impune operaţia. Când apare o paralizie a mâinii ceea ce înseamnă că s-au instalat deja deficite motorii. O altă situaţie când se poate recomanda operaţia este cea în care durerile puternice persistă în ciuda unui tratament conservator corect făcut. Ce înseamă aceasta: tratamentul conservator trebuie să dureze minim trei săptămâni şi să includă tratament medicamentos, repaus, balneofizioterapie, kinetoterapie, medicaţie. Operaţia se recomandă şi în cazuri mai grave când apare aşa numita mielopatie cervicală când compresiunea se face nu doar la nivelul nervului, ci şi asupra măduvei. Mielopatia cervicală se manifestă prin tulburări de mers, sfincteriene, deficite motorii majore. Şi atunci

Recuperare rapidă atunci când este necesară operaţia

Standardul de aur în intervenţia chirurgicală îl reprezintă ceea ce noi numim în termeni tehnici „discectomia anterioară a discului cervical“. Se face o incizie la nivelul gâtului, pe faţa interioară, se ajunge până la discul vertebral, acesta se scoate după care se face osteosinteză. În locul discului herniat se introduce un material sintetic biocompatibil. La Iaşi utilizăm ceea ce se utilizează în toată lumea civilizată, aşa numitele cage-uri (cuşti) din PEC (un material biocompatibil) sau din titan, cu sau fără os sintetic. În anumite situaţii în funcţie de profesie – de exemplu dacă e vorba de un sportiv sau cineva care trebuie să-şi utilizeze la capacitate maximă coloana vertebrală – se poate apela la protezele de disc. Dar nu e o practică uzuală, fiind foarte costisitoare şi cu o durată de viaţă scurtă. Obişnuit, practicăm discectomia anterioară şi osteosinteză cu „cage“ din PEC său titan. Practicăm astfel de operaţii cu rezultate foarte bune: din 100 de bolnavi, 95 merg foarte bine. Dispar durerile, amorţelile, îşi recapătă forţa musculară. Recuperarea este facilă: pacientul e operat dimineaţa, seara se mobilizează, se dă jos din pat şi în maxim trei zile poate pleca acasă. În cinci la sută dintre cazuri – procent acceptat în literatura de specialitate din toată lumea – apare recidiva herniei de disc cervicală sau complicaţiile inerente unei intervenţii chirurgicale. Astfel de cazuri sunt, însă, rare“.

„De teama operaţiei, de multe ori pacienţii suportă durerile şi evită să se adreseze unui medic!“

 Dr. Lucian Eva, medic neurochirurg, directorul Spitalului de Neurochirurgie „N. Oblu“ Iaşi: „De teama operaţiei, de multe ori pacienţii suportă durerile şi evită să se adreseze unui medic. De obicei pacienţii ajung la noi când durerile sunt foarte puternice şi nu mai pot să-şi desfăşoare activitatea de zi cu zi, nu mai pot dormi. Din păcate, de teama operaţiei, de multe ori oamenii suportă durerile şi evită să se adreseze unui medic. Repet, însă: în 8 din 10 cazuri, nu este necesară operaţia. Tratamentul conservator atenuează simptomatologia. În plus, la Iaşi intervenţia chirurgicală este corect manageriată, se realizează sub microscop, toate sălile fiind dotate cu microscoape operatorii de înaltă performanţă. Iar în perioada următoare intenţionăm să introducem şi discectomia endoscopică pentru ablaţia chirurgicală a herniei de disc cervicale. Avem deja trusele şi vom iniţia şi această tehnică şi o vom introduce în practica curentă. Operaţia endoscopică facilitează foarte mult recuperarea pacientului postoperator: bolnavul e operat şi a doua zi poate pleca acasă. Important este ca pacienţii să ştie că există modalităţi de tratament eficiente. Măcar în momentul în care durerile sunt foarte puternice, apar deficite motorii, tulburări de mers, tulburări sfincteriene, parestezii – amorţeli în mâini şi picioare, e important ca pacientul să se adreseze unui neurochirurg. Dacă trec mai mult de trei săptămâni de la debutul simptomelor descrise până la momentul intervenţiei chirurgicale, recuperarea e foarte dificilă. Şi e păcat să se evite o operaţie care poate avea rezultate foarte bune.

Soluţii pentru  cazurile „la limită“

Există şi situaţii la limită, nu foarte clare, dar încercăm de fiecare dată să apelăm la intervenţia chirurgicală ca ultimă etapă a tratamentului acestei boli. Recomandăm repaus, evitarea poziţiilor vicioase, tratament conservator. Dacă simptomatologia nu se ameliorează, efectuăm în spital, infiltraţii. Acestea se realizează în blocul operator, sub control imagistic. Se injectează medicaţie cu ajutorul unui ac exact în locul unde iese nervul din coloană. Facem trei astfel de şedinţe, odată la 3 săptămâni. Este un tratament ci rezultate foarte bune în cazurile la limită. Dacă nici în urma acestui tratament simptomatologie nu cedează, atunci recomandăm intervenţia chirurgicală.

Risc de recidivă: de ce reapar simptomele?

De cele mai multe ori boala apare la persoane care desfăşoară o muncă de birou, în poziţii vicioase, fără perioade de relaxare. Să nu uităm şi de stressul cotidian care este un alt factor ce afectează întreg organismul şi accelerează procesul fiziologic de îmbătrânire. De altfel, cei mai mulţi dintre noi nu acordăm importanţă igienei vieţii de zi cu zi. Nu ne alimentăm corect, nu facem mişcare, suntem stresaţi şi mai avem şi o meserie care presupune să lucrăm ore în şir în poziţii vicioase, incorecte care afectează mult coloana. Şi, de obicei, hernia cervicală apare la persoane cu un grad de educaţie destul de ridicat care fac muncă de birou.De reţinut: persoanele care au suferit un astfel de episod şi şi-au revenit după un tratament conservator sau după operaţie, trebuie să fie atente deoarece există riscul de recidivă, de reapariţie a unei noi crize dureroase dacă nu respectă recomandările. Asta înseamnă: evitarea lucrului în poziţii vicioase timp de ore întregi, efectuarea periodică a gimnasticii medicale ( şedinţe de kinetoterapie la şase luni, iar exerciţiile învăţate care pot fi practicate acasă să fie efectuate zilnic), odihnă, sport sau mişcare în aer liber, evitarea stresului şi a fumatului. Să nu uităm că fumatul este unul dintre factorii care duce la scăderea densităţii osoase şi la apariţia degenerării mai rapide a ligamentelor şi articulaţiilor“.

Diagnostic

„Rezonanţa magnetică nucleară este metoda de diagnostic de elecţie. La spitalul de Neurochirurgie Iaşi am reuşit însă să introducem în practica curentă şi electromiografia – o tehnică ce poate diagnostica foarte clar care nerv este afectat, cât de afectat este şi care e cauza afectării nervului. Acum avem la laborator un medic specializat în această tehnică şi putem pune un diagnostic foarte clar şi cu ajutorul electromiografiei“, completează dr. Lucian Eva.

Stadiile herniei de disc cervicale şi simptomele

*) În prima fază a bolii, cea în care există doar un disc uzat, degenerat, avem dureri în zona cervicală însoţite de contractură musculară care se poate extinde şi la nivelul toracelui superior – omoplaţi. Acestea evoluează de obicei în pusee declanşate de efort, frig, umezeală, drumuri lungi etc., şi se remit în câteva zile în condiţii de repaus şi tratament medicamentos. Pe măsură ce uzura discului avansează, aceste episoade devin din ce în ce mai dese, mai grave şi mai rezistente la tratament.

*) În stadiul de hernie de disc constituită, manifestarea principală este durerea la nivelul umărului şi pe mână, datorată compresiunii unei rădăcini nervoase. În afară de durere, suferinţa rădăcinii nervoase se poate manifesta şi prin tulburări de sensibilitate (furnicături sau amorţeală) sau scăderea forţei musculare pentru anumiţi muşchi.

*) Compresiunea măduvei cervicale (mielopatie) se manifestă prin scăderea forţei musculare atât în muşchii mâinii cât şi la picior, cu scăderea capacităţii de efort şi dificultăţi la mers; apar de asemenea tulburări de sensibilitate şi disfuncţii sfincteriene. Durerea este de obicei doar cervicală şi nu este foarte intensă.