False îngrijorări

Povestea cu drobul de sare este ambalată la televiziuni în noi versiuni. De pildă: curăţenia începută de DNA în rândul politicienilor oare nu amplifică riscul apariţiei unui Alexis Tsipras român? Oare nu se naşte o Syriza pe terenul eliberat, dacă debusolaţii nu-i vor mai vedea în Parlament feţele ultimilor 25 de ani? Fără busola morală reglată, neînvăţat cu efectele aplicării legii, poporul dezorientat va da bunza să îmbrăţişeze idei periculoase. Oare?

Populismul şi accentele extremise se nasc din eşecuri succesive şi aşteptări nerealiste. Experienţa grecească vine după o serie de guvernări oligarhice care au cumpărat bunăvoinţa electoratului, atrăgându-l într-un dezastru economic. Syriza a apărut pe fondul unui eşec al statului, al politicii elene în asamblul ei. Există vreo asemănare în cazul românesc? Vi se pare că acţiunile DNA sunt, cel puţin deocamdată, respinse de societate şi duc spre o fundătură? Că există urme de dragoste şi dor pentru politicienii anchetaţi şi lumea nu poate să-şi închipuie viaţa fără ei? Laura Codruţa Kovesi l-a întrecut în încredere pe matusalemicul guvernator Mugur Isărescu, DNA se apropie de cota unei instituţii intangibile, BOR. În privinţa ideii de dreptate, românii descoperă ceea ce nu au avut dinainte de al Al Doilea Război Mondial: semnele şi feţele unui stat de drept. Iar aceasta nu furnizează un sentiment de frustrare, nemulţumiri sau angoase. Dimpotrivă. Se răspândeşte opinia că se poate şi la noi, aşa cum s-a reuşit în statele occidentale. Poate fi un pas spre prosperitate. Un eşec sau desfiinţarea DNA, nu un succes al Justiţiei va trimite populaţia în braţele liderilor care promit dreptate cu mitraliera pe stadioane.

Ni se mai susură în ureche că anticorupţia a blocat economia. Nu se mai semnează contracte, s-au oprit execuţiile lucrărilor, puţini din administraţie îşi mai asumă semnături pe vreo hârtie. Creşterea PIB este, caravasăzică, grav afectată pe ansamblu. Dacă DNA ar lăsa-o mai moale, economia ar dudui, lumea ar prinde curaj să treacă la lucru (sau furat fără griji). Unde ţinteşte un asemenea discurs? Contractele de tipul celor derulate de către cumnatul premierului Victor Ponta în oraşul Comarnic sunt calculate la creşterea PIB-ului. Teoretic, vreo câteva milioane de euro investiţii sunt adăugaţi, contabil, la bunăstarea generală. Dar care bunăstare? Drumurile din Comarnic sunt sparte şi lăsate de izbelişte, canalizările nefuncţionale, gradul de mulţumire a populaţiei şi serviciile sunt inexistente, firma cumnatului lui Ponta şi-a încasat banii, dar paradoxal activitatea ei figurează la creşterea PIB pe anii 2013-2014. Astfel de contracte cu statul, obţinute prin licitaţii trucate de grupuri infracţionale, nu aduc creştere economică reală, sunt doar un instrument de jefuire a banilor publici. Este extraordinar ca măcar o parte din aceste tipuri de „afaceri” să fie oprite. Ele nu aduc nici plusvaloare, nici creştere reală. Dacă forţa de descurajare a DNA îşi face simţită prezenţa şi induce un conformism legal, economia poate fi treptat scoasă din regimul distorsionat (cerere-ofertă) în care funcţionează.

În fine, o altă arie intonată se referă la autodecredibilizarea DNA şi pierderea umanităţii. A venit rândul grupării adoratorilor Elenei Udrea să pună la îndoială oportunitatea cererilor de ridicare de imunitate şi încuviinţare a arestărilor. Parlamentul a devenit un Poligon de experienţă penală pentru DNA, acuză Aurelian Pavelescu, iar „arestul preventiv ar fi fost transformat în armă de pedepsire, dar şi de şantaj, fiind pervertit scopul acestuia, de măsură de prevenţie, prin încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie”.

Oare cum trebuie interogată o protejată a fostului preşedinte care negocia cu prim-ministrul funcţiile procurorilor şefi? Acasă, pe sofa, prin webcam sau în prime time la o televiziune? Ce fel de condiţii îi trebuie asigurate în arest? Pentru fiecare denunţ o recompensă la sala de fitness şi masaj bonus din partea contribuabililor? Egalitatea în faţa legii înseamnă pentru aceste feţe subţiri un tratament umilitor din partea statului. Ajunşi în rândul lumii, îi acuză pe procurori şi judecători de pierderea oricărei urme de umanitate: Gheorghe Ştefan a fost operat de hernie de disc în închisoare, iar Monica Iacob Ridzi trebuie eliberată fiind suspectată de o formă rară de leucemie. Ne întoarcem la timpurile în care o grămadă de infractori îşi descopereau sau inventau suferinţe fizice pentru a fi declaraţi incapabili să suporte detenţia. Înduioşătoare griji, dar trebuie găsite cauze mai demne faţă de care vocile „societăţii civile” să se preocupe. Mobilizarea emoţiei publice cu intenţia influenţării actului de justiţie reprezintă un act de presiune bine ţintit şi cu grave efecte populiste.