Feisbucăreala

Reţeaua Facebook (fb) a fost concepută şi dezvoltată în urmă cu zece ani. De atunci, platforma de interacţiune socială dezvoltată de Zuckerberg & co. a adunat peste 1,3 miliarde de utilizatori activi. Cum grădina Carpaţilor este spaţiul ondulat al paradoxului cotidian, soarta a potrivit ca pe acest picior de plai, vecin cu o gură de rai, viteza de navigare pe net, a doua din lume după cea din Coreea de Sud, să rezoneze armonios cu lipsa de apă curentă şi de wc indoor. Din această fericită întâlnire a Erei Digitale cu Evul Mediu, fb a avut doar de câştigat. Tehnologiile smart şi wireless nu ţin seamă de detalii triviale precum buda din locuinţă. Orice ţăran cu dispozitiv conectat la internet poate avea facebook în fundul curţii. Sau pe băncuţa din faţa porţii.

Fb-ul românesc înregistrează, dacă dăm crezare datelor publicate de facebrands.ro, 7,2 milioane de utilizatori. Cei mai mulţi sunt bucureşteni, aproape 1,5 milioane, ceea ce înseamnă că o cincime din numărul de posesori de fb este decât dă Bucureşti, iar asta spune multe despre fericita întâlnire pomenită mai sus.

Apariţia fb-ului a îmbogăţit nu doar cetăţeni în carne şi oase, ci şi limba română. Sfielnici din fire, lexicografii români nu au fixat în dicţionare familia termenului facebook, însă aceasta există şi are cel puţin trei membri de nădejde: a facebookări (a fi activ pă fb), facebookar sau faceboocar (membru în reţeaua fb) şi facebookăreală (faptul de a facebookări, setul finit şi complet de activităţi ale celui care facebookăreşte). Nu este exclus ca, după o naturalizare accelerată, membrii acestei familii să dobândească identitate ortografică neaoşă şi să se înmulţească: feisbuc, a feisbucări, feisbucar, feisbucăreală, feisbucărime, feisbuchist, după cum se observă deja în comunicarea unor internauţi. Mai mult decât atât, în cazul lui feisbuc s-au stabilit, mai mult în râs, discrimări gramaticale de gen: un feisbuc (masculin) – o feisbucă (feminin). Ba, unele pagini atestă chiar existenţa sfântului Feisbucărie. Deci, se poate. Aşa-i pă net: abuzul bate uzul, aşa-i la noi: uzul înghite norma.

Pentru că ne-am legat de cuvinte, să contemplăm niţeluş şi câteva moravuri de tip social media. Scriam, cu alt prilej („Selfie”, ZdI, 22 mai 2014), că unii dintre politicienii români au folosit ca muniţie electorală pozele spontane cu şi despre sine. Reţeaua fb are o soartă asemănătoare. Ca şi mioriticele sărbători câmpeneşti ori de hram, feisbucul reprezintă un bazin electoral bunuţ. Bunuţ de tot. Nu-ţi trebuie multă minte pentru a pricepe că un spaţiu virtual cu şapte milioane de peşti e un excelent loc de dat la undiţă. Dacă nu se prinde, pică!

Iată şi exemple: VVP (Victor Viorel Ponta) e lăicuit de 466.096 de aprecianţi, „alături de preşedintele nostru” Traian Băsescu se află 293.631 de suporteri, Elena Udrea a primit deja 192.136 de laicuri, Klaus Iohannis are în cont 49.623 de susţineri, persoana publică Monica Luisa Macovei a primit până acum 35.859 de preţuiri, Cristian Diaconescu are 13.056 de aprecieri ş.a.m.d. Până şi Ion Iliescu are cont de fb, administrat, presupun, de altcineva.

Mesajele postate de unii dintre politicieni îmbină solid cultul personalităţii cu propaganda. De pildă, Victor Ponta mizează pe festivism. Atunci când nu se referă la Traian Băsescu, mesajele sale sunt dominate de exclamaţii sărbătoreşti. Felicitări, bravo şi iar felicitări! Românie e grozavă, oamenii ei sunt nemaipomeniţi. Să fim mândri că suntem români. Felicitări trimiţi, felicitări primeşti.

Elena Udrea postează, cum altfel?, despre sine şi despre cei care postează despre sinele domniei sale. În acest caz, propaganda şi cultul personalităţii sunt înfăşurate în mantaua catifelată a jurnalului de tip „ieri la Timişoara, mâine-n toată ţara”. E reţeta favorită a doamnei Udrea, bloger cu vechime şi internaut cu experienţă.

Monica Macovei promovează un discurs uşor curăţat de umbrele propriei statui, dar care dezvoltă accente polemice vecine cu calomnia. Reţeta pare a fi „sinceritate cu orice preţ”. Postările mimează apropierea faţă de cei din bazinul electoral, numiţi „dragi prieteni”, iar replicile îndreptate împotriva rivalilor sunt tăioase şi lipsite de platitudini.

Klaus Johannis e scrobit şi soft, Cristian Diaconescu e amabil, temperat şi politicos, Traian Băsescu are propriul feisbuc (v-aţi prins?), iar Ion Iliescu probabil nici nu ştie că are profil pă fb.

Remarcând că mai toate figurile politice ale zilei îşi şlefuiesc temeinic statuia, ambetându-se cu checucurile apelpisite ale like-urilor (laicurilor) pescuite din bazin, mai trebuie adăugat încă un lucru. Platforma de interacţiune socială născocită de Zuckerberg şi folosită cu succes de toate serviciile de colectare a informaţiilor tinde să fie folosită de unii politicieni sau de maşinăriile lor de propagandă ca o hazna în care se poate deversa orice.

Prin eforturile unor oficiali precum Mirel Palada, ditai purtătorul de cuvânt al Guvernului, sau Sebastin Lăzăroiu, consilierul prezidenţial decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” pentru servicii excepţionale aduse României, fb-ul simpatic şi de toate zilele se transformă pe nesimţite în feisbucăreală. Ce ştiu eu, aşa o fi fost ordinul dat de sus! Deh, aşa-i la noi şi îmi imaginez că nu e departe ziua în care om vota dând cu sârguinţă laicuri. Sună a banc, dar nu e: Feisbucăriţi, oşteni? Feisbucărim, Măria ta, feisbucărim.

Ioan Milică este lector universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi