Caută 
1 MIN
Mizele mari şi disputele din lumea politică locală au animat ca niciodată viaţa culturală
Vom avea două festivaluri internaţionale în acest an, la Iaşi, apărute oarecum surprinzător, în pofida cursului monoton al vieţii publice citadine: FIE şi FILIT. Primul este festival al educaţiei, iar celălalt de literatură şi traduceri. Până acum piaţa publică era dominată copios doar de sărbătoarea cuvioasei Parascheva, patroana spirituală a Iaşului şi ocrotitoarea Moldovei. Apariţia bruscă a festivalurilor, ca două comete pe lângă Lună, arată că se petrece ceva deosebit în culisele administraţiei locale.
Festivalul Educaţiei este o iniţiativă privată ambiţioasă la care s-a raliat cu toate forţele Primăria. Organizatorii mizează pe participarea comunitatii, a celor cinci universităţi de stat, dar şi a instituţiilor care reprezintă învăţământul preuniversitar. Ideea care-i animă este aceea că oraşul trebuie să-şi prezinte vocaţia educaţională într-un fel extins, participativ şi comunitar. Putem vorbi de educaţie cântând pe stradă, spun ei, dezlănţuiţi de rigoarea gravă din amfiteatre şi săli de clasă. Şi bine fac, pentru că până acum se discuta de asta mai mult cu cuvintele care descriau felul în care Michelangelo elibera sclavii, cu dalta, din blocurile de marmură, sau inginereşte, cum se face statuia lui Mihai Viteazul într-o turnătorie de fontă. Educaţia este un lucru continuu, un mod de a fi în ultimă instanţă, şi poate fi sărbătorita, aclamata festivalier, iar locul unde se poate face asta cel mai bine este Iaşul. Pentru aşa ceva primarul Nichita s-a angajat să dea cel puţin 200.000 de euro.
De partea cealaltă a apărut a două cometă, Festivalul de literatură şi traduceri. Este opera scriitorilor ieşeni din Club 8 al căror vârf de lance este Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Române din Iaşi. Tot ce fac ei este finanţat copios de Cristian Adomniţei, preşedintele Consiliului Judeţean, un impetuos pe scena politică locală. Pentru aceasta a pus la bătaie nu mai puţin de 500.000 de euro. Obiectivul lor este un pic mai sofisticat. Ei vor lucra pe nişa literară, invitând la Iaşi scriitori de primă mărime din lume şi traducători din română în limbile de circulaţie mare. Vor să facă aici cel mai mare festival de gen din sud-estul Europei. Iaşul ar putea căpăta astfel, prin mediatizare, relevanţă internaţională. Este aici ceva din efectul de levier, sau din teoria curenţilor mici, în care un buton acţionat de curenţi de ordinul miliamperilor pune în funcţiune macarale care ridică zeci de tone.
Festivalul educaţiei se desfăşoară în iunie, iar cel de literatură în octombrie. Dar scriitorii şi Adomniţei au făcut o conferinţa de presă înainte de cea a educaţioniştilor – ce-i drept, Primăria organizase o lansare fastuoasă cu o lună înainte – prilej de discuţii şi reproşuri, mai ales că educaţioniştii sunt în plină campanie de promovare. Pot apărea confuzii. Îi face Adomniţei lui Nichita ceea ce i-a făcut lui Oprea în 2008, se întreabă unii? Atunci echipa candidatului PDL la primărie a promovat timp de aproape o lună imaginea unei uşi ferecate cu lanţul şi lacătul, în ideea că la sfârşitul campaniei va apărea Dumitru Oprea, candidatul lor, care va rupe zăgazul. Cu câteva zile înainte de final, însă, a apărut în toată media imaginea lui Adomniţei sfărâmând lanţul. O lovitură năucitoare pentru democrat liberali, care s-au plâns repede că le-a fost furată campania. Fireşte că scriitorii resping asemenea alegaţii.
În fine, e clar că disputele din viaţa politică au animat şi celelate domenii din Iaşi. Nu este nici un secret că între primarul Gheorghe Nichita şi preşedintele Consiliului Judeţean, Cristian Adomniţei, nu sunt cele mai cordiale relaţii. Poate spectrul destrămării USL să fie de vină.? Amândoi au din nou motivaţii puternice, unul de a fi guvernator regional, iar celălalt, poate, de a-i lua locul la Primărie. Animaţi de aceste energii au devenit foarte creativi. Un prim efect, aşa cum am arătat mai sus, este că s-au gândit să finanţeze şi altceva în afară de fotbal. Din nefericire nu prea reuşesc să aibă un proiect comun. Unul trage la aeroport şi îl acuză pe celălalt că stă degeaba. Invers, celălalt îl acuză pe primul că nu vrea să pună umărul la proiectul “Iaşi – capitală culturală europeană”. Unul dă mai mult la Teatrul Naţional, celălalt la Operă. Unul are FILIT, celălalt are FIE.
Este bine, este rău? În principiu concurenţa este benefică, dar în vremuri de criză şi mai bună este înţelegerea.
