Finanţista

Mai mult, spaţiul şi registrul comunicării respectivei creaţii, cunoscute, aduc mărturii inegalabile privind climatul devierii în limbă: premierul l-a ironizat pe ministrul Finanţelor pentru enunţurile sale pe tema aşa-numitei taxe de solidaritate.

► Talent. Aşadar, ce anume a spus dl Tudose, având grijă, prin corelare, să clarifice şi statutul creaţiei sale: „Eu încerc să vorbesc în româneşte, nu în finanţista domnului ministru Mişa“. În postări pe internet, cuvântul în discuţie este marcat grafic ca şi cum pronunţia emiţătorului ar fi urmărit să pună în evidenţă vreo intenţie în legătură cu perturbarea codului sentinţei lingvistice. Am reascultat zicerea şi cred că e greu de acceptat că s-ar putea surprinde o atare precauţie. Putem deduce, prin urmare, că vorbitorul ne-a creditat şi pe noi că-l vom înţelege, fapt care îl apropie de adevăraţii creatori în materie, scriitorii, care destul de rar îşi dezvăluie intenţia recurgerii la un anumit termen; emisia este spontană. Paralela schiţată trebuie să ne ascută simţul răspunderii şi încercăm să ne facem datoria.

► Devianţii. La noi, prin stilistica funcţională a lui Ion Coteanu, a fost adusă la cunoştinţa aproape publică observaţia că scriitorii sunt, în fond, nişte devianţi: de la normă, totdeauna aplatizantă. De aceea, comparaţia ar putea să reziste: avem şi alte probe ale talentului de vorbitor al premierului; una a fost aceea când cu oaia ministrului Daea (iată o falsă grafie în ceea ce priveşte pronunţia). Enunţul prin care respectivul a fost stopat, pătruns rapid pe internet („Nu, nu mai luaţi cuvântul, lăsaţi. Lăsaţi că înţelegem ce înţelege oaia“), reprezintă însă o scurtcircuitare pe terenul formulărilor preopinentului. Asta da, adevărată artă!

► Precedentele familiale, din inventarul limbii, sunt, ca regulă, substantive nume de ocupaţii, mai de prin nomenclatoare, mai de pe lături, de tipurile chimist, telegrafist, telefonist, poliţist, sectorist, securist, conţopist, afacerist, calculatorist etc. În raport cu majoritatea dintre acestea, funcţionează feminine (rateuri dând, poate, securist ori conţopist). De la niciuna dintre aceste vocabule ori de la baza lor (dar nu am avut timp să epuizez sursele) nu avem însă reflexe semantice numind jargonul categoriei profesionale. Există o zonă a excepţiei: afaceriştii vorbesc afacereza, dar, în primul rând că nu se porneşte de la –ist, iar, în al doilea, că sufixul respectiv (despre care am mai scris!) este la el acasă pe acest teren, în mod legiuit (de la albaneză la valoneză), ori nelegiuit, dar râvnit, în fel şi chip, de la americaneză, germaneză ori maghiareză, la jurnaleză ori legaleză. Şi tot aşa stăm şi în cazul calculatoreză. Toate perfect proiectate sistemic şi, unele, cu şanse de receptare – proliferare.

► Alte planuri. Dată fiind apariţia termenului din titlu, în emisiuni tv am surprins o interesantă dihotomie (termenul numind, în logică, diviziune a unei noţiuni în doi membri contradictorii): limba salariaţilor şi limba guvernului, prima fiind „pe româneşte“, iar a doua, în primul rând, „legaleza“, ca specie a acesteia din urmă infiltrându-se „finanţista“. Ceea ce a vrut, probabil, să spună şi premierul, atunci când a vorbit chiar de traducere: „Ca să fiu sincer, din ce a explicat ministrul Finanţelor am înţeles ca dumneavoastră… Pe fond a explicat bine, traducerea a ieşit rău“.

► Şansele filosofilor. De aceeaşi învăţătură pare să se resimtă, indirect, şi motivarea recomandării unui domn Fifor, la Ministerul Economiei, în sensul că nu ar trebui confundată partea ţinând de economie din atribuţiile ministerului de resort cu Ministerul de Finanţe: „Nu trebuie să fii economist la Ministerul Economiei, trebuie să înţelegi cum funcţionează economia, să ai bunul simţ să îi pui la treabă pe cei care se ocupă de acest lucru“ (dl F. este prezentat ca filolog, dar a absolvit o secţie de filosofie!). Să vedem ce înseamnă cunoaşterea şi înţelegerea, din partea unei persoane cu formaţia respectivă, a des-citatului „program de guvernare“!

► Oricum, în rezumat, premierul a descoperit o valoare nouă a sufixului –istă, aceea de a numi entităţi idiomatice. Chiar de nu ştim dacă acesta îl va putea concura, ca funcţie, pe îndrǎzneţul –eză.

► Cine traduce? Cam de trei săptămâni, se vorbeşte, cu dezinvoltură, despre „splitarea TVA“; un exemplu: „Directorul Professional Consulting, Radu B., a explicat, la emisiunea «Economia Sudului», cum măsura de splitare a TVA nu va scoate la iveală «evaziunea fiscală pur㻓 (/gds.ro/). Apoi, dacă nu e la locul de muncă al d-lui R. B., ci pentru publicul larg, atunci de ce să îl ignori? Noroc de unii, care ştiu să traducă: „Un proiect de act normativ prevede ca, de anul viitor, toate firmele plătitoare de TVA din România să efectueze separat operaţiunile ce presupun încasarea şi plata taxei pe valoarea adăugată“ (/ziaruldeiasi.ro).

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi