Fonduri europene pentru un proiect menit să-i ţină pe copii la şcoală

Această problemă, vizibil acutizată în ultimii ani, cere soluţii rapide, deoarece unele statistici arată, comparativ cu media europeană, că rata abandonului şcolar timpuriu în România este de aproximativ 20%, faţă de media europeană care se află undeva la 12%. Această situaţie i-a determinat pe cei de la Inspectoratul Şcolar Judeţean să implementeze proiectul „Împreună pentru copii!“, care presupune implicarea a 79 de comunităţi din mediul rural în scopul reducerii absentismului şi implicit a abandonului şcolar.

„Este o idee extrem de importantă care se desprinde din practica educaţională, aceea de comunicare şi par­teneriat între şcoală, familie şi socie­tate. Şcoala nu ar putea fi suficientă deşi are strategie, resurse şi specialişti în domeniul edu­caţiei. Nu doar familia pentru că, dincolo de buna-credinţă, de buna purtare şi de suportul afectiv de care au nevoie copiii şi tinerii, şcoala reprezintă forma de completare a demersului familiei (..). De data aceasta, ideile şi constatările noastre se completează cu sus­ţinerea unui proiect finanţat de fonduri europene“, a declarat Camelia Gavrilă, ins­pector şcolar general.

Durata proiectului este de 14 luni şi este rea­lizat în parteneriat cu fi­liala Iaşi a Fundaţiei HOLD România, cu un buget ce depăşeşte suma de 2.229.000 de lei. Proiectul este finanţat de Granturile SEE 2009-2014 şi Fondul Român de Dezvoltare Socială şi vizează peste 1.100 de elevi aflaţi în situaţii de risc de abandon şcolar. Proiectul se foca­lizează pe importanţa familiei prin introducerea conceptului de îndrumător parental, mai exact a unui număr de 90 de formatori din rândul profesorilor, care au această dimensiune pedagogică de a lucra şi cu familiile. Se adaugă un sistem de formare în cascadă, fiecare formator parental formând încă 10 profesori, prin urmare vorbim de peste 900 de formatori.

„Sunt două spaţii extrem de complicate şi destul de diferite. Lumea sa­tului, unde toposul satului presupune o familie conservatoare în sensul po­zitiv, pentru că există valori care se transmit, pe de altă parte există si o anumită opacitate faţă de ceea ce înseamnă schimbare, în modul de creştere a copiilor. În zona cealaltă a oraşului, lumea este mai deschisă, uneori excesiv de deschisă cu un mediu aproape de necontrolat ca influenţe educaţionale, faste sau nefaste asupra elevilor, şi de aceea e un alt tip de abordare. Poate părinţii sunt mai informaţi, dar şi provocările şi riscurile din spaţiul oraşului sunt mult mai complexe. Aş aşeza faţă în faţă două sintagme: o lume statornică a satului, dar cu riscurile unor prejudecăţi şi tabuuri care determină subiecte interzise în discuţia cu copiii, pe de altă parte o lume fluidă, mai pulverizată a oraşului, cu mai mul­te experienţe şi oportunităţi de învăţare, dar şi cu mai multe riscuri, capcane pentru elevi şi mai ales pentru tineri“, a adăugat ins­pectorul general.