Fotbal fără echipe

Locul II: Steaua Bucureşti. În criză de identitate şi de palmares. Finanţată de un fost puşcăriaş şi condusă de doi: Gigi şi Meme. De fapt, numai de unul, care dictează totul. Începând din toamnă, va purta un alt nume. FCSB e interzis de justiţie. Fotbal Club Sporting Becali este cel mai nimerit. Chiar fără Sporting. Pentru că parvenitul din Pipera nu se ascunde de nimeni, ci îşi transmite ordinele pe sticlă. În direct şi la ore de vârf. Suporterimea este divizată. Unii sunt de partea satrapului Becali. Alţii, de partea Armatei, o soluţie poate mai sănătoasă, dar cert anacronică. Pentru că trimite întreg fotbalul românesc alături de Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan şi alte lagăre unde mai există cluburi militare de performanţă fotbalistică. De la stână la “stanuri”.

Locul III: CSU Craiova. Echipă intrată în circuit pe uşa din dos. Larg deschisă de o conducere nocivă a Federaţiei Române de Fotbal, care a încălcat toate regulamentele posibile. “Io, Mircea Voievod preste fotbalul românesc, ofer supuşilor mei olteni o echipă de fotbal în Liga a II-a.” Iar urmaşul voievodului, beizadeaua Răzvan, n-a avut instalaţia chiar atât de însângerată încât să trimită Crai-Olguţa (cum i s-a spus o perioadă) la locul ei, în Liga a IV-a. Acum, haiducul Adrian Mititelu vine cu hangerul şi cu dreptatea de partea lui şi poate duce la faliment nu una-două-trei echipe, ci toată şandramaua fotbalului românesc. Patronul adus de doamna primar, Mihai Rotaru, este chiar acum cercetat de DNA. Ca să nu mai spunem că şi Lia-Olguţa Vasilescu a dat cu subsemnatul pe acolo. Iar când or veni “Mititeii” să-şi ia drepturile, debandada de la Craiova va întrece cu mult cea din războiul Stelelor cu şi fără nume.

Locul IV: Gaz Metan Mediaş. Finanţată ani buni de Romgaz şi Transgaz, la limita legalităţii. Clubul a sifonat mult timp bani publici până când sifonul s-a fâsâit. Şi “Gazul” a intrat în insolvenţă, tocmai când a devenit una dintre cele mai frumoase echipe din clasament. S-a fâsâit şi echipa sindicală din Târgu Jiu, după ce marele lider populist şi fotbalist, Marin Condescu, s-a certat cu legea.

Locul V: CFR Cluj. S-a bazat ani buni pe banii lui Arpad Paszkany, patron care dă şi el destule extemporale pe la “organe”. Stă de trei ani în insolvenţă şi speră să se relanseze prin alţi investitori. Deocamdată, încurcă lumea şi clasamentul, chiar dacă joacă fotbal de calitate.

Locul VI: Dinamo Bucureşti, un alt grande în mizerie. Un patron care a învăţat fotbal din mers, contestat pentru datorii de foştii acţionari, Badea şi Turcu, un preşedinte care anticipează un Gigi Becali alb-roşu (Adrian Mutu). Ei conduc un club de-abia ieşit din insolvenţă, dar intrat, ca şi marele rival, într-o criză de identitate care încă nu şi-a arătat colţii. Un scenariu distopic prefigurează chiar  un “etern derby” prin ligile trei sau patru. Oare i se va mai spune “derby dă România”?

Locul VII: Astra Giurgiu, echipa care ţine steagul românesc sus prin Europa. Dar să nu uităm că patronul Ioan Neculaie de-abia a ieşit de la mititica, iar salvarea de la insolvenţă a fost adusă de… vânzarea valorilor la rivala Steaua.

Mai continuăm? Echipe “clone”, construite pe ruinele unor nume decente, la Iaşi şi Timişoara. Cluburi de tip nou, din jurul Bucureştiului, cu primari bine înfipţi în sistem, combinaţi cu investitori de terenuri. ASA Târgu Mureş, candidată la titlu acum un an şi jumătate, tinzând din cauza unei administraţii prea aventuroase la soarta Petrolului.

În enumerarea noastră au rămas doar două cluburi nemenţionate. FC Viitorul şi FC Botoşani. Primul, un experiment strălucit al lui Gică Hagi, care arată că se pot înfăptui minuni prin creşterea şi vânzarea tinerelor talente. Al doilea, un bun exemplu de parteneriat public-privat, dublat de un management de calitate.

Ce este de reţinut de aici ?Că în fotbalul românesc degringolada cluburilor este galopantă. Nu poate anticipa nimeni ce se va întâmpla dacă Mititelu câştigă procesul cu Federaţia, dar dispariţia cluburilor cu nume şi ştaif va duce Liga I la sapă de lemn. Majoritatea echipelor îşi  bazează finanţarea în principal pe drepturile de televizare. Echipele care retrogradează în eşalonul secund, în cele mai multe cazuri, se tot duc la vale, tocmai pentru că “mălaiul” de la TV dispare.

Sistemul competiţional cu 40 de meciuri pe sezon a fost implementat tocmai pentru a asigura cât mai multe derbiuri pe micul ecran. De asta îşi rup fotbaliştii oasele pe gheaţă în februarie, pentru ca TV să transmită cât mai multe “dinamo-stele”. Dacă dispare Steaua şi alte echipe, cine va mai da milioane de euro pentru Concordia Chiajna – FC Voluntari de patru ori? S-or gândi unii să revină la clasicul “18 echipe fără play-uri”, numai că atunci, s-ar putea să nu poţi să aduni nici măcar 12 pentru o ligă decentă. Când majoritatea patronilor şi managerilor de cluburi defilează cu “codiţe” după ei, aproape că n-are rost să ne mirăm de degringolada actuală.