Frica păzeşte bostănăria politică

Nu sunt analist politic şi nici nu mi-am propus vreodată să fiu. Nu sunt informată decât minimal despre ideologii, poate şi din cauză că discipline precum „Materialism dialectic şi istoric”, „Economie politic㔺i „Socialism ştiinţific”, făcute la facultate, sub comunism, nu doar mi-au stricat riguros mediile, dar m-au şi îndepărtat definitiv de asemenea temă şi de asemenea ştiinţe. Nici măcar nu urmăresc consecvent evenimentele politice de la noi sau de aiurea, eu făcând parte dintre cei care devin atenţi la lumea din jur doar când hărmălaia ajunge asurzitoare. Sunt doar un om care a trecut prin comunism şi nu vrea cu nici un chip să se mai întoarcă la el (ei, în domeniul ăsta sunt cât se poate de bine informată: colectivizarea forţată care i-a lăsat săraci lipiţi pământului pe ai mei şi pe alte câteva milioane de ţărani, sacrificiile enorme făcute de părinţi pentru a ne ţine la şcoală, navetele ruinătoare de sănătate, imposibilitatea de-a ocupa cinstit un post în oraşe după competenţe, sărăcia din magazine, interdicţia de a călători în afară, lipsa libertăţii de exprimare etc., toate cele care ne-au distrus vieţile nu pot fi nici uitate, nici iertate). Şi, în plus, sunt un om care apreciază la ceilalţi din jur, mai presus de orice, calităţi precum onestitatea, simţul dreptăţii, bunul-simţ. Am fost crescută în respect faţă de aceste valori, pe care m-am zbătut toată viaţa să le apăr după cum m-am priceput şi cum am putut, fără să reuşesc, fireşte, întotdeauna.

Am avut nevoie să spun cele de mai sus ca să-mi pun într-o lumină adecvată afirmaţia: în România postrevoluţionară votul încă nu e cu adevărat liber, chiar dacă în cabine aplicăm mai toţi ştampila pe cine şi ce vrem noi. Votul ne e dictat, în linii mari vorbind, fie de frica de a nu ne întoarce la comunism, fie de frica de a nu da samă de crimele făcute de acest regim sau de nelegiuirile favorizate de tulbureala tranziţiei. (Zic „în linii mari”, fiindcă, printre altele, am aflat şi eu despre câţiva tineri foarte şcoliţi care susţin stânga şi probabil au şi votat cu Ponta. Deocamdată, ei nu-mi trezesc decât nedumerirea: ce-o fi având în comun stânga lor cu stânga propusă de Ponta şi compania?) Prin urmare, contrar celor care afirmă azi, după alegerile prezidenţiale, „am votat cu dreapta/ am votat cu stânga, x a votat cu dreapta/ y cu stânga”, subsemnata crede că, şi acum, şi în toată perioada de tranziţie, puţini oameni au votat o doctrină sau alta şi foarte mulţi au votat un om sau altul. Ca să exemplific cu propria experienţă: am votat cu Iohannis în primul şi în primul rând pentru că ţara (deci şi oraşul nostru cel iubit) arată jalnic după 25 de ani de guvernare majoritar pesedistă; pentru că PSD-ul e un partid corupt până la os (cred că sub umbrela lui şi-au găsit refugiul mai toţi nomenclaturiştii PCR şi securiştii lui Ceauşescu, pe care lustraţia – Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, respins de Iliescu – i-ar fi scos pentru 5 ani din viaţa publică); pentru că liderul PSD, Ponta, e un om demn de tot dispreţul. Abia în al doilea rând am votat cu Iohannis fiindcă mi s-a părut un om serios. Dacă printr-o întâmplare fericită, sau mai bine zis prin absurd, Ponta, candidatul stângii, ar fi fost un om la fel de serios ca Iohannis, iar PSD-ul ar fi avut o cu totul altă istorie, dar eu aş fi votat cu candidatul dreptei, atunci da, abia atunci puteam spune clar că am votat liber, am votat o doctrină, nu un om.

Când viaţa politică românească se va mai curăţa de urâciunea şi jegul în care se zbate de 25 de ani, când furtul, delapidările, manipularea, lipsa de responsabilitate şi de devotament faţă de ţară îşi vor pierde din tupeu şi intensitate graţie unei Justiţii puternice şi independente şi graţie prezenţei în spaţiul public a unor oameni respectabili, când partidele, mari sau mici, vor avea programe clare, distincte şi nu vor mai îndrăzni să propună drept candidaţi la alegerile parlamentare şi prezidenţiale nişte lepre, abia atunci cred că vom putea spune, cu mâna pe inimă, că alegem cu adevărat liberi. 

Mariana Codruţ este poetă, prozatoare şi publicistă