Gara Iulia

Iau loc la o masă. Intră un moşuleţ, deci mic de statură şi uscăţiv pe deasupra, cu o pălărie verde-n cap şi cu chef de vorbă – de socializare, ca să fiu mai elevat. În drum spre bar, îmi aruncă un „Hristos a-nviat!”. Are o sacoşă de plastic în mână, D-zeu ştie cu ce înăuntru. Scoate o bancnotă boţită de 50 de lei, mi-o arată demonstrativ:

– Dacă nu-i aveam pe ăştia…! M-au furat. Poliţia a zis că n-are ce face. Auzi, n-are ce face!

Îi cere barmaniţei o bere şi-un rachiu (o Timişoreana şi-un V33).

– Am două blocuri goale, îl aud că-i spune barmaniţei. Unu-n Cetate, altu-n Ţigănime… (Pauză… de efect?) Copiii-s în Spania.

După ce şi-a primit băuturile, se aşează la masa de alături, apoi mi se adresează iar:

– În ce direcţie mergeţi?

– La Sălişte, zic.

– Unde?

– La Sălişte.

– Eu, spre Războieni, în partea ailaltă. Eu-s din Târgu Mureş.

Pauză.

– Am lucrat nouă ani la manevră. Nouă ani! Am lucrat cu români, ţigani, unguri.

Ia o gură de bere.

– Dacă vorbeam româneşte, mă băteau. Dacă vorbeam ungureşte, nu mă băteau.

Ia o gură de tăriuţă.

– Un sfert de kil de pâine pe cartelă! Aţi prins?

– Nu, zic.

– Un sfert de kil de pâine pe cartelă şi-un kil de făină! Ungurul mi-a luat pâinea.

– Kener – pâine! Folya – ou! Bine a făcut. Eu ştiu româneşte, ungureşte, ţigăneşte.

Aha, aşa l-au învăţat limba.

(Kenyér, aveam să aflu acasă, e ortografia corectă pentru pâine, iar folya nu putea fi ou, care-i tojás pe ungureşte, folyo, în schimb, însemnând râu, fluviu.)

La un moment dat, în bar intră un bărbat şi o femeie mai în vârstă, au întrebat n-am înţeles ce pe barmaniţă, dar n-au luat nimic şi-au ieşit spre peron.

– Zece copii au!, îi zice moşuleţul barmaniţei. Le-a plăcut să facă copii!

Hm – or fi fost şi ei din Tg. Mureş? Chiar îi ştia? Pesemne.

– Ce-a fost la Revoluţie-n Mureş…!

Dar n-am mai aflat. În schimb am aflat c-a făcut armata la Securitate, la Băneasa.

– Ce iarnă o fost anul ăsta! Aşa ceva n-am mai trăit. Sus – un metru!

Zăpada, deduc. Pe munte, undeva.

– Copila a lucrat la Ardeleanca, junele – la Mecanica. Nu mai sunt!

Fabrica şi uzina, bănuiesc.

– Ceauşescu nu trebuia împuşcat. Primeai casă, loc de muncă…

Mda. Cunoaştem discursul. Un nostalgic. Dacă a votat, a votat PRM pe vremuri, PSD mai încoace.

Ies la o ţigară. E ora patru dimineaţa. Acum o lună, Alba de la firma luminoasă a gării era neiluminat. Acum, la fel. Gara Iulia.

Când reintru, aflu că a avut loc o mică ceartă. Mai bine zis, barmaniţa l-a certat pe moşulică cel guraliv pentru că a cerut/cerşit doi lei de la un client, pentru că ea ştia că tocmai schimbase 50 de lei la prima comandă (între timp mai luase un V33).

Îmi iau rucsacul şi geanta de mână şi ies. Până pe peron am ceva de mers – se modernizează de luni şi luni gările din Vinţu de Jos şi din Alba Iulia (şi altele, la fel), în cadrul unui proiect european de modernizare a căii ferate între Simeria şi Braşov, iar pasajul subteran spre peroane nu-i funcţional. IR-ul Iaşi-Timişoara a avut „doar” 25 de minute de întârziere („Vă rugăm să ne scuzaţi!”) şi m-a deranjat întârziere doar pe motiv de stat de veghe să nu ratez coborârea (sosirea conform mersului e la ora 3). „IR-ul Curtici – Bucureşti Nord întârzie 10 minute – vă rugăm să ne scuzaţi!”, dar, desigur, aduce cu sine întârzierea sosirii trenului meu de legătură (Teiuş – Sibiu), care în loc de 4.25 soseşte abia la 4.40. Asta este. Ce mai contează 15 minute-n plus de aşteptare-n aerul curat din zori de zi?

(26.04.2017)