Generalii armatei moarte

În ultimii trei ani, UNPR Iaşi a susţinut, la intervale mai degrabă neregulate, câteva conferinţe de presă, pentru a ne împărtăşi un strop din vasta activitate politică a acestui partid de oameni cu grade mari. De-a lungul timpului, uneperiştii au abordat tot felul de subiecte: de la nevoia de a ne proteja resursele de apă la necesitatea introducerii unor măsuri de creştere a natalităţii; de la principiile unei educaţii sănătoase la ineficienţa campaniei pentru obţinerea titlului de capitală culturală europeană de către Iaşi. Toate, la fel de palpitante, cu mare impact asupra vieţii de zi cu zi a ieşenilor.

Primul aspect care uimeşte la UNPR, la Iaşi şi aiurea, este modul în care sunt prezentate aceste teme. Uneperiştii nu dau sau dau foarte rar nume, nu atacă pe nimeni cu adevărat şi nu găsesc niciodată vinovaţi care ar trebui traşi la răspundere. Ei doar flecăresc sau dojenesc, când te-ai aştepta să răcnească. E o atitudine curioasă din partea unui partid alcătuit din generali de armată, precum şi din trădători şi traseişti de toate culorile posibile, care (de regulă) scuipă şi înjură cu patimă partidul din care tocmai au dezertat. S-ar zice că UNPR a ajuns să creadă în pacea eternă şi în bunătatea fără limite a politicianului.

Al doilea lucru care surprinde la UNPR, la Iaşi şi aiurea, este absenţa oricărei doctrine politice. Deşi s-au rupt iniţial din PSD, pentru a trece de partea lui Băsescu, uneperiştii nu sunt nici ”la stânga”, nici ”la dreapta” şi cu atât mai puţin în centru. Par atât de bine camuflaţi pe terenul politicii româneşti că până şi proprii membri au probleme în a se recunoaşte unii pe altii. Tocmai pentru a evita orice motiv de stânjeneală, uneperiştii se declară cu orice prilej apărătorii interesului naţional. Pentru aşa ceva şi-ar da şi viaţa! Nu şi averile însă, de vreme ce, după ce au pomenit odată, demult, de posibilitatea confiscării averilor ilicite, au recunoscut ulterior că ideea fost doar o glumă, făcută cu scopul de a ridica moralul trupelor de electori.

Al treilea element care miră peste măsură la UNPR, la Iaşi şi aiurea, este jocul politic duplicitar pe care îl practică. Deşi, în ultimii ani, au fost tot timpul la putere, uneperiştii se comportă ca şi cum alţii ar trebui să le îndeplinească promisiunile electorale. În trei ani, singura „realizare” a (vice)premierului Gabriel Oprea a fost aceea, total neavenită, de a majora salariile demnitarilor. Acest gest necugetat a declanşat deja o frenezie a majorărilor de salarii pentru trântorii de lux. Adica taman pentru cei care ar merita cu totul altceva.

Prin urmare, UNPR este un partid bizar, unic în peisajul vieţii noastre politice, nevolnic, mic parazit şi mare patriot în acelaşi timp. Tocmai pentru a-şi depăşi condiţia ingrată de azi, uneperiştii şi-au propus să strângă, în următoarele luni, un milion de membri de partid, să lupte de capul lor la viitoarele alegeri şi să obţină cel puţin 10% dintre sufragii. În războiul care urmează, îi şi văd pe uneperişti, conduşi de bravii lor generali de armată politică, fraternizând cu toţi duşmanii românilor oneşti, cu singurul, dar măreţul scop de a salva fiinţa naţională. Momentan, fiinţa răspunde la numele de Victor Ponta. Mâine se va numi altfel.