Gloaba globală

Harvard-ul şi harvardista

În ultimul număr pe 2014 al săptămânalului FAS (28.12.14), am căscat binişor ochii când am citit titlul unui articol: „Macht Harvard dumm?” – adică: „Te tâmpeşte Harvard-ul?” Subtitlu: „Un profesor american de literatură umblă prin ţară cu o teză provocatoare: universităţile de elită ale Americii cresc nişte conformişti limitaţi”.

Recunosc, primul gând mi-a zburat (încă înainte să citesc materialul semnat de Lisa Herzog) la Ioana Petrescu: ha, mi-am zis, aşa s-ar mai explica, nu-i aşa? Anume prestaţia harvardistei lui Ponta, efemer şi mediocru ministru al Finanţelor Publice!

Iată ce susţine William Deresiewicz, fost profesor la Yale în cartea sa Excellent Sheep. Miseducation of the American Elite and the Way to a Meaningful Life („Oiţe excelente. Educaţia greşită a elitei americane şi calea spre o viaţă cu sens”, Free Press, New York 2014), în rezumatul făcut de Herzog: „În loc de cetăţeni şi cetăţence luminate, ele /universităţile de elită/ ar produce «oiţe excelente», nişte conformişti trişti şi goi pe dinăuntru. În loc să se exerseze în gândirea proprie, studenţii cuprinşi de mania adunatului de puncte cu greu s-ar apropia cu interes profund de vreun conţinut de curs.”

Stuttgartul şi România

În primul eu număr pe 2015, revista literaturblatt din Stuttgart i-a dedicat scriitorului baden-württemberghez Harald Hurst un articol omagial cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viaţă. Hurst, care scrie şi-n dialect („un dialectician al dialectului”, după Peter Kohl), are o poantă care sună aşa: „Des Stuttgart könnt e Großstadt sei. Wenn d’Leut net wäre." – „Stuttgartul ar putea fi un mare oraş. De n-ar fi oamenii.” (.)

Sună cunoscut, nu-i aşa? Vorba aceea: Ce ţară minunată, păcat că-i locuită… România, desigur.

Poziţii schizoide

Pare greu de crezut, dar între germani şi români există puncte comune într-o chestiune mai degrabă clinică: anume în ce priveşte un anumit grad de schizofrenie. În privinţa răspunsurilor schizoide ale românilor am scris recent („Procentaje şi mirări”, ZdI, 29.12.14: „Schizofrenia scindează (sic!) România! Păi, dacă pentru 40% dintre cetăţeni viaţa e mai rea, iar pentru alte 17% e la fel, ce naiba mai înseamnă cele 80,9 % care preferă democraţia?”).

Ei bine, se poate şi la nemţi. Din WAS din 4 ianuarie am aflat aşa:

Întrebaţi în privinţa obiectivelor politice externe, 51% au bifat „Pacea în lume”, 23% „Securitatea Germaniei”, 15% „Păstrarea libertăţii” şi doar 8% „Bunăstarea Germaniei”.

Întrebaţi în privinţa responsabilităţii germane în cazul crizelor internaţionale, ce-au răspuns aceiaşi nemţi? 60% au bifat „Germania să continue să fie mai degrabă reţinută” şi doar 37% „Germania să se angajeze mai puternic”!

Păi, atunci cum rămâne treaba cu „Pacea în lume”?

Badea, Gâdea şi PEGIDA

Precis s-a auzit, între timp, şi pe la noi de fenomenul PEGIDA. Acronimul vine de la Patriotische Europäer gegen die Islamisierung des Abendlandes – Patrioţii europeni contra islamizării Apusului. Cum ar veni – PECIA, pe româneşte.

Mişcarea s-a născut la Dresda, prin noiembrie anul trecut. Iniţiată de doi nemţi est-germani cu trecut cel puţin controversat, ea a (p)reluat cumva ideea demonstraţiilor de luni din toamna lui 1989 (au scandat chiar şi clasicul „Wir sind das Volk!”/ Noi suntem poporul), demonstraţii care aveau să ducă la căderea regimului comunist din RDG. Numai că cei care la ultima „demonstraţie” înainte de Crăciun au adunat 18.000 de participanţi, iar la a doua „demonstraţie” din anul acesta, în lunea după atentatul de la Paris 25.000 (exclusiv la Dresda, oraş aproape lipsit de musulmani, dar devenit obiectiv de pelerinaj pentru anti-islamiştii, frustraţii şi supăraţii din tot RFG-ul) nu consideră că demonstrează, ci invită mereu (pe Facebook şi pe alte platforme) la câte-o „plimbare” – după cum am aflat dintr-un interviu din săptămânalul Der Spiegel („Ce s-ar mai bucura Adorno”, nr. 3/ 10.01.2015) cu Andreas Zick, prezentat drept „Konfliktforscher” (cercetător al conflictelor…).

Vă sună foarte cunoscut şi chestia asta? Păi, de, iată că „plimbările” celor de la Antena 3 şi-a susţinătorilor lor şi-a varanului Voiculescu Încarceratul fac şcoală prin Europa!

P.S. Ca fapt divers, când au vrut să demonstreze, pardon: să se plimbe în seara zilei de 5 ianuarie prin faţa domului din Köln sau a Porţii Brandenburg din Berlin, li s-a stins pur şi simplu lumina – obiective turistice fiind, ambele sunt de regulă fastuos iluminate!

Număratul electoratelor

Tot în Spiegel-ul cu pricina mi-a atras atenţia o ştirucă despre situaţia (pre)electorală din Grecia cu titlul „Liste electorale incomplete”!

Sună al naibii de româneşte, nu? Asta pentru cine ţine minte marea tevatură din 2012, când cu puciul parlamentar al USL şi referendumul de suspendare a fostului preşedinte Traian Băsescu, când pontacrintonienii nu mai ştiau cum să facă, doar-doar or putea aranja listele electorale astfel încât să le iasă lor paşii cu pasienţa pucistă întru preluarea completă a puterii în stat! Bine că n-a fost să fie.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist