Caută 
3 MIN
Apelul la figurile bisericeşti este una dintre măsurile disperate: Doamne ajută, poate aşa ne-o merge!
Ministrul Agriculturii a dat o fugă la reşedinţa patriarhală să parafeze împreună cu capul BOR un protocol de colaborare. Pe lângă nunţi, botezuri şi înmormântări ori rugăciuni pentru ploaie şi holde mănoase, în atribuţiile feţelor bisericeşti va intra, ne-o promite Patriarhul, o consiliere gratuită oferită drept-credincioşilor despre sprijinirea agriculturii cu fonduri europene, instalarea tinerilor fermieri, crearea fermelor familiale şi, în general, popularizarea măsurilor Ministerului Agriculturii. Preoţii nu vor spune ce le vine lor la gură, frânturi de rugăciuni şi pilde din Biblie, ci vor avea un „specialist” pus la dispoziţie chiar de BOR. Ştiaţi că în fiecare eparhie există deja un consilier agricol, silvic sau viticol cu pregătire nu doar de teolog, ci şi de inginer? Cu ajutorul celor peste 7000 de preoţi din mediul rural aproape poţi spera că, în sfârşit, se va sparge puhoiul fondurilor europene, şi România scapă de locul codaş.
Bine, veţi spune, dar ce ne facem cu ministerul Agriculturii, dacă tot punem 7000 de popi să descălească gratis o jumătate de ţară? Îi mai plătim sau, mai exact, pentru ce i-am plătit? La minister există o Direcţie generală de dezvoltare rurală, o Direcţie coordonare politici europene, programe de finanţare UE şi relaţii internaţionale, dar şi un Compartiment programe cu finanţare UE. Prin judeţe întâlnim direcţii agricole, Agenţii de plăţi şi intervenţie pentru Agricultură, Agenţii de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit. Fiecare consiliu judeţean are o Cameră agricolă, başca un referent agricol la fiecare Primărie. O armată de mii de oameni (sau bagă cineva mâna în foc că nu sunt zeci de mii?), o structură uriaşă de expertiză, rămasă de pe vremea unei agriculturi centralizate, în totalitate dirijate de stat. Vreo două decenii, de când se practică agricultura de subzistenţă, ea a rămas în schemă doar pentru că România are, ni se tot spune, un imens potenţial agricol. Unele camere agricole judeţene şi-au făcut pagini pe internet, au cont pe Facebook, strâng like-uri ca adolescenţii în criză de personalitate, s-au refugiat în lumea virtuală, dar în realitate impactul lor este inexistent asupra satelor şi a modului în care se face agricultură.
Cu ce se aleg statul şi BOR din parteneriat? După ce IPS Daniel şi alţii ca el, cum ar fi arhiepiscopul Tomisului, au transformat, treptat, instituţia într-un bussines complex, condus după toate regulile unei multinaţionale, strângând profituri uriaşe, dar cu un impact filantropic şi social infim, aceste fonduri europene pot fi o nouă extindere a afacerii. Este o ocazie şi ambiţia de a arăta politicienilor că BOR rămâne o structură indispensabilă şi nu poate fi redusă la scopul decorativ într-un stat laic. Pe de altă parte, să nu subestimăm curtoazia pe care, din reflex, o fac partidele oricărui preot ortodox, în speranţa unei bune relaţii electorale. Multe succese electorale s-au tranşat la slujba de duminică.
În urma acestui protocol – din care nu înţelegem dacă biserica se laicizează sau Guvernul se clericizează, – statul îşi recunoaşte, cu jumătate de gură, limitele şi eşecul anilor de zile de ratare a absorbţiei, din cauza unui corp de funcţionari incompetenţi, a sinecurilor, a clientelismului, care, în loc să înlesnească procesul, îl blochează. Statul admite că are o interfaţă nu doar inutilă, ci şi ostilă, neprietenoasă cu o jumătate a cetăţenilor lui, ţăranii. Apelul la figurile bisericeşti este una dintre măsurile disperate: Doamne ajută, poate aşa ne-o merge! Nu e clar, în strategia Guvernului Ponta, când vor face acelaşi lucru miniştri Sănătăţii, Educaţiei sau Transporturilor, căci programul preoţilor de la ţară este deja supranormat. Dar, sigur, s-au promis, în alegeri, medicamente, salarii pentru profesori şi kilometri de autostradă. Poate asta o fi în programul de guvernare… să pice din cer.
