Hai cu puştii la Euro!

Prima prejudecată: DE-MI-SI-A. Este adevărat, scos de pe linie moartă, Anghel Iordănescu nu a fost soluţia optimă de a-l înlocui pe Victor Piţurcă la echipa naţională, fie chiar şi ca interimar. Mai mult, încă foarte posibila calificare a tricolorilor este datorată în proporţie de 90% vechiului antrenor. 1-0 cu Grecia, 1-1 cu Ungaria, 2-0 cu Finlanda, 2-0 cu Irlanda de Nord (da, chiar primul meci din cea de-a treia descălecare a "generalului", pentru că nu se putea schimba "modulul Piţurcă" de la primul meci!) sunt rezultatele care au contat decisiv. O fi antipatic, o fi arogant, o fi nesuferit, dar Victor Piţurcă poate fi considerat artizanul noii calificări şi aceasta este un fapt axiomatic, sau, în cel mai fericit caz, greu de combătut. Încă o temă de meditaţie vizavi de comparaţia Piţurcă – Iordănescu: înnebunit de necesitatea acută a victoriei, Iordănescu a decis schimbarea tacticii tradiţionale, pe altarul unei formule ofensive cu orice preţ în meciul cu Finlanda. Piţurcă nu şi-ar fi abandonat niciodată principiile tactice, ar fi jucat cum crede el mai bine, cu doi închizători, şi probabil că acele contraatacuri finlandeze soldate cu gol sau penalty indiscutabil ar fi fost evitate.

În acelaşi timp, problema selecţionerului Iordănescu nu este, de fapt, o problemă. Nimeni nu îl va înlocui pe "general" înaintea meciului din Feroe sau înaintea (Doamne, fereşte!)  meciurilor de baraj. Şi nimeni nu-şi închipuieşte că Iordănescu va conduce naţionala României şi la turneul final (nu vreau să introduc adjectivul "eventual"!). Declaraţii "pe surse" ale fostului preşedinte al FRF, Mircea Sandu, plus altele venite chiar de la "general" arată clar că mandatul lui Iordănescu se va încheia odată cu actualele preliminarii, că "Daddy Chicken" se va retrage cumincior pe postul călduţ de director tehnic, pentru că – nu-i aşa? – cel care va gestiona noile preliminarii pentru Cupa Mondială din Rusia, va trebui să susţină şi turneul final din Franţa. Aşa că, dinspre partea lui Iordănescu, linişte şi pace! Degeaba cerem DE-MI-SI-A că n-avem cui!

A doua prejudecată: Selecţia. Într-adevăr, subsemnatul a criticat în numeroase rânduri alegerea jucătorilor, chiar şi în mandatul lui Piţurcă. Situaţia cea mai critică s-a numit "cazul Sânmărtean", pentru că Piţurcă avea ca sarcină să reconstruiască echipa naţională şi acest lucru nu se poate face în jurul unui jucător de 35 de ani. Cât timp Lucian şi-a intonat cântecul lebedei la Steaua, treburile au mai mers cum au mai mers, însă Iordănescu s-a gândit că acest jucător risipitor poate fi cheia succesului şi din Arabia Saudită. Eşec total. Chestia este că suporterii şi o mare parte dintre microbiştii români au înlocuit "Sânmarte-mania" cu "Marica-mania", cel mai productiv atacant român din ultima vreme fiind considerat Mesia chiar dacă nu a mai jucat de jumătate de an la modesta sa echipă de club. Nu ar fi greu de demonstrat că, în condiţiile în care Iordănescu ar fi luat taurul de coarne şi l-ar fi neglijat pe Sânmărtean sau l-ar fi selecţionat pe Marica, reacţiile ar fi fost similare: "Unde e Sânmărtean" şi "ce caută Marica la naţională?". Cât priveşte alte selecţii, discuţiile sunt infinite, însă – ca exemplu – se poate pune problema "cum să nu-l convoci pe Chipciu, când alternativa este «Dodel» din puternicul campionat chinez"?

A treia prejudecată: nivelul general al fotbalului românesc. E adevărat, e lamentabil, dar nu mai scăzut decât în anii ’90. Amintiţi-vă: cooperative, blaturi cu nemiluita, împărţirea sferelor de influenţă între Steaua şi Dinamo, revolta lui Ilie Dobre de a comenta un blat Ceahlăul – Sportul Studenţesc, Gloria Bistriţa, echipe româneşti eliminate de Trabzonspor, Pobeda Prilep sau KR Reykjavik etc. Şi totuşi acei ani au consemnat cele mai mari succese ale echipei naţionale. Pepiniera campionatului este foarte importantă, dar a ascunde sub preş erorile de organizare a fotbalului sub pulpana unor stranieri expiraţi, pare un pic cam exagerat! 

În fine, a patra prejudecată: ne calificăm, târâş-grăpiş, dar ce facem acolo, în Franţa? Mai bine, nu mergem acolo! E cea mai prostească abordare pentru că nimic nu poate ajuta viitorul naţionalei decât o calificare la un turneu final, fie ea şi poticnită. Chiar dacă FRF ar lua decizia de a trimite o echipă de copii talentaţi în Franţa. Am înregistra trei înfrângeri la scor, dar am câştiga enorm în plan fotbalistic!

Publicitate și alte recomandări video