Iaşi – ECoC 2021 (II)

Permiteţi-mi să încep cea de-a doua parte a articolului cu prezentarea strategiei culturale a municipiului Timişoara pentru perioada 2014-2024, care demonstrează pe parcursul celor 273 de pagini că este cea mai bine structurată dintre toate strategiile oraşelor concurente la titlul de EcoC 2021. Pentru că sunt limitat la 5000 de caractere pe articol, cei interesaţi pot să acceseze acest material pe site-ul www.primariatm.ro. Strategia armonizează pe deplin toate cele cinci axe prioritare identificate de către autori (Timişoara Deschisă – considerată a fi axa culturală transversală, Timişoara Creativă, Timişoara Implicată, Conectată şi Responsabilă).  Această strategie a fost realizată în cadrul contractului „Dezvoltarea strategiei culturale pentru Timişoara, organizarea a 3 dezbateri pe tema Capitală Culturală Europeană”, parte a proiectului „Poli culturali” – Politica culturală, instrument de dezvoltare comunitară şi regională. Acest proiect a fost finanţat de UE prin “Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România – Republica Serbia”. Am făcut această precizare deoarece în ciuda unei identităţi bănăţene foarte activă în cotidian, teritorialitatea  regională, cât şi existenţa unui Demi-Banat sârbesc nu sunt prezentate explicit în text.

Documentul excelează prin prezentarea exhaustivă a contextului cultural, social, economic, tehnologic şi politic, prin prezentarea obiectivelor şi a acţiunile culturale întreprinse deja sau viitoare. Dimensiunea creativă, ca şi organizaţiile internaţionale în care oraşul Timişoara e parte, e foarte prezentă. Aflăm şi numele trupelor active la ora actuală în oraş: Thy Veils, Phaser, Cargo, Nuevo Tango Quintet, Theatre Fleas Orchestra, Jazzy Bit, Splash, Burning Table, Muzikia, Camera 4, BAU, Sebastian Spanache Trio, Sabotage Festival, Electric Playground, Timişoara Big Band, House Parade Festival, Blazzaj, Implant pentru refuz, Bega Blues Band etc.

Câteva idei centrale, ce personalizează şi animă candidatura, sunt foarte prezente în conţinutul strategiei: inter-culturalismul, experimentul şi “independenţa culturală asumată”. Oricum, ”Timişoara este un oraş mândru, iar timişorenii consideră că există o identitate aparte a locului, care este apreciată pozitiv şi care merită conservată şi promovată.”

„Cu liniuţă de la capăt”, aşa arată strategia culturală a Clujului (probabil o sinteză!), cel mai „festivalizat” oraş al României. Lectura celor 30 şi ceva de pagini a ceea ce mi s-a părut mai degrabă un draft al strategiei culturale clujene nu impresionează (iată şi link-ul: http://cmpg.ro/wp-content/uploads/2013/12/Stategie-Cultura.pdf). Nimeni nu poate să nege importanţa culturală şi spirituală a Clujului, pe care se centrează în prezent teritorialitatea transilvană, dar dacă „scriitura” contează în ecuaţia EcoC 2021, Clujul nu va ajunge capitală culturală. „Cel mai dinamic oraş secundar al României”, care-şi trăieşte în prezent cea mai fastă perioadă a existenţei sale urbane din toate timpurile, are o strategie a abordării proiectului EcoC ce excelează doar prin aroganţă şi autosuficienţă. Surprinde faptul că deşi Clujul este perceput drept oraş creativ, doar atât a putut să producă! Ideea centrală este de o banalitate înfiorătoare: „vitalitatea culturală”, sintagmă „zăludă” şi fără acoperire conceptuală. Faptul că Timişoară îşi asumă explicit interculturalismul (bi-culturalismul clujean vs. multi-culturalismul timişorean) şi Bucureştii şi-a exprimat dorinţa de a deveni EcoC 2021, anihilează complet strategia culturală a acestui oraş candidat, care va trebui să-şi reconsidere priorităţile, dacă doreşte cu adevărat acest statut. Iată şi o frază, ce-mi susţine afirmaţia: ”Din perspectivă culturală, Clujul are în prezent câteva atuu-uri faţă de alte oraşe – oraşul cu cea mai mare vitalitate culturală din ţară (în afara capitalei)”. Asumarea rolului secund, e adevărat că acest fapt s-a întâmplat înainte de a-şi anunţa Capitala candidatura, reprezintă un handicap real al strategiei.

Craiova nu are o strategie culturală accesibilă publicului, ci doar un slogan nefericit ales: “Craiova. To see. To live. To tell”. Dar candidatura e foarte prezentă în media locală. Fără a minimaliza eforturile culturale ale Craiovei, acest candidat mai are o calitate: se compară întotdeauna cu Clujul (perceput ca fiind cel mai serios contracandidat). Ultima mare victorie e faptul că oraşul oltean “a suflat” Clujului finala românească a Eurovizionului.

Revenind la sinteza strategiei culturale a oraşului nostru, originalitatea acesteia constă în contextul teritorial prin prisma căruia e privit centrul cultural Iaşi. Ideea cluster-ului cultural Iaşi-Chişinău-Cernăuţi (devenit transnaţional, ca urmare a jocurilor frontierelor politice), alături de rolul de releu cultural pe care Iaşii şi-l poate asuma la nivelul Moldovei apusene pot reprezenta obiectivele centrale ale candidaturii oraşului nostru. Din nefericire, tocmai aici e problema. Cea mai dificilă acţiune a celor implicaţi în candidatură e recuplarea Iaşilor la hinterlandul său cultural tradiţional. În acest sens trebuie exploatate la maximum toate atuurile culturale: monumentele religioase şi laice, manifestările FILIT, FIE, Sărbătoarea oraşului de Sfânta Parascheva etc. Cel puţin ultimele două manifestări sunt departe de a fi exploatate eficient. Acestea necesită un re-brand contra-cronometru şi un marketing cultural capabil să le capaciteze la nivel internaţional. FIE, aşa cum se cuvine unui festival al educaţiei, trebuie centrat pe studenţi – imaginea de marcă cea mai durabilă a Iaşului contemporan, iar sărbătoarea religioasă a Sfintei Parascheva trebuie “dirijată” şi spre zona culturii de patrimoniu, fără a-i ştirbi candoarea religioasă. Cu riscul de a-i supăra pe cei care gândesc mai cartezian, am să închei cu o întrebare din articolul “Cum o da Dumnezeu”, apărut în ZdF, în noiembrie 2013: “de ce a fi pelerin în Santiago de Compostela, e cool, iar a fi pelerin în Iaşi te clasează între cei needucaţi?”.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Al.  I. Cuza” Iaşi