Iaşul, metropola Moldovei

Din nenorocire pentru edilii de azi, oraşele au evoluat. Au devenit organisme sensibile, complexe. Dezvoltarea lor este corect susţinută numai cunoscându-le în adâncime realităţile funcţionale. Structura sistemelor şi subsistemelor urbane nu mai poate fi doar aproximată. Trebuie, dimpotrivă, desenată cu rigoare, formalizată şi informatizată. Numai aşa i se poate previziona dezvoltarea pozitivă sau negativă. Aceasta întrucât oraşele nu au numai un corp complicat. Au şi un suflet sofisticat. Au un suflet configurat pe modul de viaţă local. Pe trăirile şi aspiraţiile cetăţenilor lui. Cercetarea oraşului devine astfel o problemă de probitate profesională. Oraşul nostru are, fără dubiu, resurse umane suficiente acestui ţel. Chestiunea zilei e, cum le capacitezi ?

În această pagină de opinii se produc idei. Ele referă la Iaşi, la diversele lui potenţe. Definesc o imagine de căutări, lămuriri, precizări. Chiar şi comentariile anonime ajută, deseori, la vigoarea ideilor. Inclusiv atunci când din ungherul lor ascuns împroaşcă cu noroi prost. E cel mai bun semn că ideile au efect. Mă gândesc câteodată la minunea posibilă a convergenţei acestui flux ideatic reprezentativ pentru Iaşi. La faptul că semnatarii opiniilor ar căpăta o accentuată structură de grup. Iar grupul ar forma o structură polarizată cu antigrupul comentatorilor anonimi. Apoi aceştia ar îndrăzni să polemizeze în nume propriu. N-ar fi o poveste admirabilă de sănătate comunitară ?

Iată, pentru începutul poveştii, o opinie complementară celei a domnului Ţurcănaşu. Să vorbim despre metropolă ca problematică a mai multor comunităţi dintr-o arie relaţională. Este clar că un oraş mare, exportator puternic de servicii, bunuri şi cultură are legături structurale cu localităţile din jur şi nu numai. Dacă zona de influenţă e foarte mare, metropola cu localităţile componente au forţă, e atractivă, înfloritoare. În cazul Iaşului putem vorbi în plus de o axă urbană capabilă să capete caracteristicile unui sistem, a unei conurbaţii. Ungheni (dacă Basarabia nu cade pradă lui Putin şi dacă se va reconstrui podul rutier peste Prut), Iaşi, Podu Iloaiei, Tg. Frumos, Ruginoasa, Paşcani. Putem vorbi în dodii. Importantă e însă voinţa politico-administrativă. O voinţă capabilă să facă sistemele urbane să funcţioneze după strategii comune. Ori exact aici e un haos desăvârşit. Din această cauză periferia domină în raport cu centrul. Interesul administratorilor se diluează spre margini. Aşa încât marginile diluate definesc o îngrămădire amplă de forme urbane dubioase. Este unul din motivele tari pentru a planifica în direcţia şi sensul dorite legăturile dintre comunităţile unei metropole. La noi lipsesc direcţia, sensul şi dorinţa comune. Oare de ce !?

Găsim răspunsuri în următoarea paranteză. Ea conţine câteva tareale democraţiei noastre.

1.Cea mai tare păcăleală se ascunde cu stângăcie în ideia că bugetarii patriei, de la preşedinte la primar de comună au salarii cuprinse între 1000 euro şi 500 euro. Este o idee coruptă în esenţa ei. Pe această neverosimilă scară, un ordonator de credite pentru un buget anual de cca două sute milioane euro, cum ar fi primarul Iaşului, se înscrie cu un salariu de vre-o 1000 euro. Nu este limpede, ca oul nefertil? Toţi, aproape toţi bugetarii din ţara asta sunt prea ocupaţi, pe căi mai mult sau mai puţin opace, să dibuie surse suplimentare de venituri personale …

2.Dacă ce am spus mai sus e adevărat, atunci e în firea acestui adevăr ca proiectele oricărei administraţii să fie realizate pe furiş.

3.De asemenea este logic ca între partidele ajunse în parlamentul central sau cele locale să fie un război permanent pe această temă.

4.În aceeaşi măsură, parteneriatele cu alte instituţii publice sunt indezirabile.

5.În fine, cu atât mai mult, parteneriatele între comunităţile unei zone metropolitane sunt imposibile.

Cu acest punctaj negativ, aproape că nu mai are rost să discutăm. Un sfert de secol de democraţie nu a limpezit nimic din confuziile societăţii româneşti … Prin urmare, de ce ar fi important să mai vorbim despre dezvoltarea zonei metropolitane Iaşi (ZMI) ?

Teoretic, ZMI ar avea un potenţial mult mai mare decât suma comunităţilor. Intră în strategie terenuri de dezvoltare suficiente şi diversificate şi resursă umană mai puternică. Se pot imagina proiecte ample, într-o zonare funcţională armonizată cu spaţiul natural. În acelaşi timp, dezvoltarea infrastructurii şi reţelelor edilitare la scară metropolitană este mai eficientă cu o bună deschidere spre viitor. O viziune de dezvoltare pe proiecte metropolitane asigură o mare capacitate de absorbţie a fondurilor europene. În privinţa acestor fonduri europene, trebuie lămurit un fapt. Dacă ar avea cineva capacitatea să definească într-o structură de proiecte, toate nevoile de dezvoltare ale Iaşului, ar constata un lucru uimitor. Din bugetul total, estimat, finanţările externe ar putea ajunge la maximum o zecime. Înţelegem că rostul proiectelor europene este să ne înveţe cum se fac, cum se implementează cu respectarea unor reguli juridice, economice şi tehnice. Nicidecum să ne acopere toate nevoile … Altfel spus, a susţine dezvoltarea unei comunităţi cu mari probleme economice, numai cu finanţări europene, e o mare greşeală. Ea susţine doar iluzia unei dezvoltări în fapt inexistente …

Practic nu se întâmplă aşa. Niciunde în ţară. Cauzele ? Într-o concluzie rapidă, din incompetenţa cuplată cu ascunderea micilor bucăţele de ciolan … Bine afumat cu fumigene … Altfel, ce cauze ar putea fi ?