Iaşul pe scena Festivalului Enescu

Cei peste 3000 de sacerdoţi ai muzicii, cum îmi place să-i numesc, de pe toate meridianele, oficiază cu vrednicie pentru miile de spectatori de toate vârstele şi categoriile sociale, care se închină cucernic în faţa podiumului sălilor de concerte, transformate în altare ale muzicii. Distinşii artişti cu har ai momentului, veniţi din întreaga lume, îşi încarcă la rândul lor bateriile în răsunetul aplauzelor din sălile ospitaliere ale Festivalului, care devin uneori neîncăpătoare, în pofida unor turbulenţe sociale colaterale privind ba Roşia Montană, ba câinii vagabonzi sau eşecul meciului de fotbal cu Turcia. Toate fac parte din viaţă, dar parcă muzicii trebuie să-i acordăm permanent atenţia cuvenită, întrucât ne înalţă deasupra prozaicelor preocupări şi ne oferă admiraţia unei lumi întregi.

Pentru a intra în nota spirituală adecvată, nu pot să ocolesc consideraţiile lui Lawrence Dutton, inserate în programul cvartetului Voces, o excelentă prezenţă la Ateneul Român: „Bach a creat o muzică ce îi apropie pe oameni de Dumnezeu…, ne face pe toţi să ne fie dor de ceva grandios, ceva spiritual”.

Putem trece cu mândrie şi sinceritate la consemnarea câtorva aspecte privind prezenţele ieşene la această înaltă sărbătoare românească a muzicii. Valoroşii colegi din Orchestra Filarmonicii „Moldova” s-au bucurat de onoarea de a reprezenta din nou Iaşul şi la actuala ediţie. Şi de data aceasta le-a fost pus la încercare profesionalismului, test trecut cu succes. Este locul să consemnăm faptul că Festivalul Enescu nu este o competiţie unde se stabilesc ierarhii valorice. Toţi invitaţii sunt deja recunoscuţi ca artişti valoroşi şi li se deschide şansa participării. Valoarea tuturor este creditată anterior de către organizatorii care au anvergura cunoaşterii celor înzestraţi cu datele necesare unei asemenea manifestari de elită.

Programul orchestrei ieşene a început cu Simfonia „Memorial” de Cornel Ţăranu, dedicată “tuturor victimelor totalitarismului” şi a fost interpretată cu dăruire, în prezenţa compozitorului aflat în sală, care la final a mers pe scenă să felicite întregul ansamblu pentru reuşită. Compozitorul mărturiseşte că mesajul tematic al simfoniei este “un omagiu adus tuturor celor care au suferit sau mai suferă, în diverse puncte ale globului, de pe urma unor regimuri totalitare”.

Al doilea punct din program a fost Concertul pentru pian şi orchestra op. 188, o lucrare compusă în 1997 de Sir Peter Maxwell Davies, ceva mai devreme decât simfonia compozitorului clujean Cornel Ţăranu, care a încredinţat opusul său pentru prima audiţie Filarmonicii “Transilvania” la 15 aprilie 2011. Aşadar programul ieşean a cuprins doar compoziţii cu sonorităţi contemporane, şi a doua lucrare din concert întrunind aprecieri elogioase, de data aceasta şi datorită pianistului Marino Formenti, în mare formă, având şi şansa unui acompaniament calitativ melodic şi ritmic urmărit cu atenţie de experimentatul dirijor Leo Hussain. Dirijorul concertului, un iscusit mânuitor al baghetei, a avut multă cutezanţă abordând piesa ”Earth Dances” de Harrison Birtwistle, coleg de generaţie şi de studii cu Maxwell Davies. Şi la cel de-al treilea punct din program, dirijorul a demonstrat o performanţă în însuşirea unei dificile partituri, orchestra ieşeană răspunzându-i cu siguranţă la dificilele pasaje ale piesei. Atât repertoriul ales, cât şi dirijorul propus de organizatori ori de Bujor Prelipcean, au fost de cea mai înaltă calitate şi se justifică chiar prin interesul directorului artistic Ioan Holender de a participa la concert. Din câte am consemnat deja, s-a afişat public doar la concertul lui Radu Lupu, în rest fiind modestia şi discreţia întruchipată.

Participarea publicului numeros, aşteptând pe scările Ateneului intrarea, mi-a creat de la începutul concertului prezentat de Voces, marţi 10 august, un sentiment de legitimă mândrie ca ieşean, pentru prestigiul de care se bucură colegii nostri. Şi stările de admiraţie pentru întregul concert s-au contopit cu cele ale publicului. Prin aplauze prelungite, cei patru magnifici ai serii au fost răsplătiţi cu dăruire pentru interpretarea în cele aproape două ore, fără întrerupere, care ne-au ţinut cu respiraţia tăiată în contact direct cu muzica lui Bach. La terminarea concertului, satisfacţiile şi mândria s-au amplificat când am întâlnit în hol şi alte personalităţi ieşene care au asistat la eveniment şi la demonstraţia de înalt profesionalism oferită de Voces. Mai mult, multe feţe cunoscute, cu mari implicaţii în propagarea muzicii pe plan naţional, stăteau adunate în jurul standului de lansare a DVD-urilor cvartetului ieşean. Am văzut şi atenţia acordată de TVR Iaşi care era prezent la evenimentul bucureştean monden. Transmisia se făcea de către redacţia muzicală de sub conducerea experimentatului Alex Vasiliu.

Un regret avem din partea Asociaţiei Prietenii Operei “Ion Goia”, că din cauza întârzierii unei întâlniri de colaborare promise de managerul Operei nu s-a soluţionat o formulă prin care se putea obţine un loc în programul Festivalului, a Operei din Iaşi, conform unui proiect pe care aşteptam din februarie să-l punem în practică.

Mihai Zaborilă este corespondentul „Ziarului de Iaşi” la Festivalul Internaţional „George Enescu” – ediţia a XXI-a