Aceasta nu este singura diferenţă care a survenit în urma celor două recensăminte. În decurs de nouă ani, din Iaşi au plecat în jur de 93.000 de oameni, cel mai probabil aceştia alegând drumul străinătăţii. Astfel s-a ajuns ca în 2011, populaţia Iaşului să nu depăşească 723.533 de oameni. De precizat este însă faptul că un număr destul de ridicat de oameni şi-au ridicat case în zonele limitrofe ale municipiului, iar aceştia nu se mai încadrează la populaţie urbană, ci la cea rurală. Imobile noi pot fi văzute în Valea Lupului, Bucium, Bârnova, dar şi CUG.

 

 

Reporterii de la „Ziarul de Iaşi” au încercat să afle care sunt motivele pentru care oamenii aleg din ce în ce mai mult mediul rural. „În perioada industrializării se practica foarte mult navetismul. Oamenii erau obligaţi să facă acest lucru pentru că lucrau la marile întreprinderi din zona industrială a Iaşului, însă navetismul a provocat abandonul în familie şi violenţă, ambele fiind fenomene negative. Ţăranii au început atunci să se confrunte în oraş cu o situaţie diferită de cea din mediul rural. Au început să descopere noi reguli şi au început să abandoneze tradiţiile”, ne-a spus Vasile Miftode, şeful Departamentului de sociologie şi asistenţă socială de la Universitatea “Al. Ioan Cuza” (UAIC). Acesta a continuat, arătând alte transformări prin care a trecut judeţul de-a lungul timpului. „După 1990 au avut loc privatizările şi distrugerea multor întreprinderi. Aşa a apărut fenomenul pe care eu îl numesc «weekend agricol», adică oamenii locuiesc în oraş, dar la sfârşit de săptămână merg la ţară pentru diferite munci agricole şi nu numai. Aşa a început migraţia inversă, de la oraş la sat. Bineînţeles, mulţi s-au orientat către migraţia externă. Au apărut alte tipuri de economii şi au dispărut Nicolina, Terom, Cug. Oameni la 40-45 de ani au fost puşi pe liber şi ce să facă? Să taie frunză la câini? Au plecat la sat”, a mai spus Vasile Miftode.

 

 

Pentru a avea o viziune şi mai bună asupra motivului pentru care oamenii aleg curtea în locul apartamentului, am mers în satul Poieni din comuna Schitu Duca şi am stat de vorbă cu o femeie care s-a mutat din Iaşi la ţară în 1997. „Am ieşit la pensie şi am lăsat copiii în Iaşi. Eu am lucrat la fostul CFS (Terom), iar soţul meu la Conest şi ne-am mutat aici. Am început să construim casa după revoluţie. Nu avem gaz şi apă curentă şi nu avem nici măcar o groapă pentru gunoi, pentru că primarul nu a făcut nimic în acest sens. Copiii vin des la noi şi avem nepoţii pe lângă casă”, a spus Margareta Bocancea. Femeia a continuat, spunând că cei doi copii ai ei nu ar supravieţui în oraş dacă nu i-ar ajuta cu bani din pensie. „După 39 de ani de muncă, pensia mea este de 11 milioane. Băiatul meu a lucrat la Conest, iar de trei luni stă fără plată. Nora mea lucrează la MedCenter, dar dacă nu i-am ajuta noi cu bani din pensie, nu ar supravieţui. Noi am prins vremuri bune, dar acum e greu tare. Le-am spus să facă naveta şi să stea aici, dar s-a scumpit benzina şi tot ar ieşi scump”, a mai spus femeia. Ea s-a arătat nemulţumită şi de faptul că nu poate să cultive nimic, pentru că nu este rentabil. „Avem jumătate de hectar de teren în spatele casei, dar nu se face nimic. Am pus anul trecut porumb, dar nu s-a făcut şi în plus, bursucii şi mistreţii ajung până în spatele casei. Ce să fac? Să dau 500 de lei să ar, 200 de lei să semăn şi 300 de lei pentru prăşit ca să nu se facă nimic?”, a continuat Margareta Bocancea. În ciuda neajunsurilor, atunci când am întrebat-o dacă s-ar muta din nou în oraş, femeia a avut un răspuns prompt: „Nu. Aş simţi că nu mai am aer în apartament şi nu ne-am descurca cu banii”, a completat femeia.