Împotmoliţi de două ori

Conform tradiţiei – de la care Guvernul Cioloş nu putea face excepţie – avem un nou Master Plan de transport. De fapt, nu e unul nou, ci un fel de Mărie cu a 798-a pălărie. În timp ce pe şantierele patriei se înaintează cu 30 de kilometri de autostradă pe an (în cazul fericit când nu se surpă nimic), pe hârtie şoselele rapide şerpuiesc vioaie în toate direcţiile, cu studii de fezabilitate repetate la nesfârşit, cu mofturi electorale repetate la nesfârşit şi cu o la fel de nesfârşită nepăsare. A nu se înţelege că Guvernul Cioloş ne-a luat asfaltul ca să-l dea altcuiva. Anul trecut, pe vremea asta – şi chiar mai departe, pe timpul mariajului PNL-PSD, PDL-PSD, PSD-PSD şi a altor nefericite încrucişări – Iaşul era polul autostrăzilor. Tot pe hârtie, bineînţeles. Dar altfel, pomenit sau nu în Master Plan, realitatea e aceeaşi: zero kilometri.

E de înţeles că mai întâi trebuie făcute legăturile cu Vestul şi că prioritate au arterele din Ardeal. De altfel şi înainte de ’90 circula o glumă, actuală şi azi, că regimul hotărâse în sfârşit să construiască o autostradă spre Vest cu trei benzi: două pentru dus şi una pentru depăşire. Partea proastă e că, la 27 de ani distanţă, nici măcar aşa nu e gata. Poate ar mai bine ca acel Master Plan, proiect, prognoză etc. să se concentreze pe 3–4 obiective care să şi fie realizate la termen. Poate că Parlamentul, cel care trebuie să aprobe prin lege noul Master Plan, va îndrepta lucrurile. Să fim totuşi realişti: gluma aceea cu autostrada cu trei benzi e mult mai bună.

În rest, lumea plătitoare de taxe de drum, biruri, impozite, contribuţii, roviniete, amenzi, penalităţi etc. etc. se descurcă. Bine că dincolo de ieşirea din oraş nu mai sunt semafoare. De fapt, spectrul sistemului de management al traficului se opreşte mult înainte de limitele urbane – şi asta e bine. În oraş, legea o face acea Comisie de circulaţie ascunsă în primărie şi complice cu fostul primar în afacerea semafoarelor care ajută şi încurcă circulaţia în egală măsură. Iar, acolo unde nu sunt semafoare, interdicţiile par impuse nu după necesităţile zonei, ci mai degrabă după necesităţile vreunui membru al comisiei sus-pomenite de a avea cale liberă spre domiciliul din cine ştie ce suburbie. Altfel, e de neînţeles grija pentru interzicerea accesului din Păcurari pe strada Niciman, în timp ce o măsură similară, de impunere a sensului unic, pe strada Palas ar avea şanse mai mari să reducă ambuteiajele create în cele trei puncte de acces în complex. Nici trotuarele din zonele menţionate n-au scăpat de „grija” maeştrilor în ale circulaţiei şi urbanismului. Trotuarul străzii Păcurari care duce la Şcoala „Petru Poni” are doar 50 cm lăţime. Aici, e lux, pentru că pe stradela Sf. Andrei, inaugurată anul trecut, singurul trotuar are lăţimea doar cât să încapă stâlpii pe el. La fel de absurde sunt gâtuirile de trafic de pe străzile Elena Doamna (între Bursa Moldovei şi fostul hotel Europa) şi în faţa complexului studenţesc „Tudor Vladimirescu” (între staţia de autobuz şi podul peste Bahlui).

Sunt câteva detalii punctuale care, împreună cu multe altele, ilustrează lipsa de eficienţă în administrarea drumurilor publice. Or, când traficul spre şi dinspre, dar mai ales în oraş e limitat, cum mai putem vorbi de dezvoltarea Iaşului?