Încă nimic

Ne apropiem de mijlocul campaniei electorale şi zici că numai clone de Iohannis candidează la Primărie. Bine că nu mai e voie cu bannere, că sigur Iaşul ar fi fost demult al lucrului bine făcut. Din vorbe. Prezenţi online, pe Facebook evident, sau în comunicate de presă, concurenţii la jilţul de primar sunt invizibili în oraş. De prezenţa lor în carne şi oase e vorba, că altfel toţi ne privesc serioşi şi hotărâţi de pe afişe. Şi tot acolo e cea mai mare concurenţă pentru un loc.

E adevărat că prefectul tocmai i-a avertizat că n-au ce să caute la manifestări publice – nu în calitate de candidaţi, bineînţeles. Evident, e vorba despre cele de divertisment. Totuşi, cele mai populare şi mai constante manifestări nu sunt cele din cadrul FIE, festival care dublează absolut întâmplător campania electorală, ci mitingurile provocate în orele de vârf de infrastructura precară a oraşului. Într-o singură dimineaţă, Andrei Postolache ar putea să prindă în cele patru staţii din zona Moara de Foc de zece, poate chiar de douăzeci de ori mai mulţi auditori decât a avut duminică seara în Piaţa Unirii. La fel, şi Marius Bodea şi-ar putea prezenta ideile cu mai mult succes în staţia tramvaiului 9 aflată la nici 50 de metri de sediul PNL. Dacă, pe lângă cei nevoiţi să se înghesuie în străvechile cutii de conserve ale RATP şi Unistil, îi punem la socoteală şi pe prizonierii traficului dezastruos din oraş, audienţa ar întrece orice miting electoral din acela cu susţinători aduşi cu autobuze şi microbuze mai confortabile şi mai sigure decât cele din transportul public. E suficient de montat o tribună în rondul din Podu-Roş şi una la capătul din Păcurari al pasajului Octav Băncilă, de unde candidaţii să poată lua contact, pe viu, cu adevărata viaţă a oraşului. Sigur, dacă au bilet, se pot urca şi într-un autobuz (atenţie la cele de pe traseul 42) sau tramvai (atenţie la cele care coboară pantele), unde vor fi cât se poate de aproape de alegători. Cu ajutorul RATP, chiar în sufletul lor. Iar, cu ocazia asta, Mihai Chirica şi-ar putea aminti de promisiunea aceea veche despre mijloacele de transport dotate cu aer condiţionat în tot volumul, nu doar în jurul volanului. De asemenea, patru dintre candidaţi ar putea să împărtăşească publicului (nevoit să-i asculte între staţii) experienţa schimbării maşinilor parlamentare, înnoire care se petrece cel puţin o dată la un mandat. „Înnoire”, adică ceva nou, nu hârburi de mâna a doua luate scump o dată la cel puţin zece ani. Cu toţii promit condiţii mai bune de transport şi un trafic descongestionat, dar, pentru moment, toţi cei opt se uită la ieşeni doar de pe afişele aşezate strategic, în aproape fiecare staţie de autobuz sau tramvai. Problema e că afişele nu vorbesc. Faptul că nici Iohannis nu prea a vorbit, dar tot a câştigat nişte alegeri, nu este un exemplu bun de urmat. Acum, mai numeroase îi sunt absenţele decât prezenţele, ceea pentru un primar ar fi de neconceput. Cu atât mai mult pentru un candidat care vrea cu adevărat să se facă cunoscut. Aşa că, doamnelor şi domnilor candidaţi, faceţi-vă curaj şi ieşiţi în stradă, să vă vadă lumea preocupaţi de problemele oraşului şi să vorbiţi cu ieşenii despre rezolvarea lor. Că ne-am fript deja cu candidaturile de pe Facebook, iar „Like”-ul de acolo sau de sub relatarea de pe pagina de internet a ziarului nu înseamnă nici pe departe un vot.