Încurcatele trasee ale fotbalului

Nu este mirare dezagregarea în masă a cluburilor româneşti de fotbal. Era previzibilă din momentul dezintegrării vechii cooperative (RIP, “Mare Lord Pădurean”, că mult “bine” ai mai făcut!) şi a trecerii fotbalului românesc la normele europene, cu organizare, licenţă, fair-play financiar, tot tacâmul!

Cluburile, private şi publice, care au mers pe linia veche, au ajuns la aceeaşi finalitate. Astfel s-a făcut ca grupări ca Rapid, Progresul, FC Argeş, Sportul Studenţesc, Petrolul, Oţelul, “U” Cluj să se ducă pe apa sâmbetei şi se pregătesc ASA, Pandurii etc. Există însă două cazuri care explică la superlativ mizeria în care se scaldă fotbalul românesc şi acestea sunt Craiova şi Steaua. Într-adevăr, de la Craiova Maxima la Crailia şi Craimititica de astăzi, de la Steaua Sevillană la Steaua ciobănească şi Steaua lui Moş Teacă de astăzi sunt diferenţe la care până şi adjectivul consacrat “astronomice” pare insuficient de sugestiv.

Dreptatea, această cucoană legată la ochi, nu ştie cât de dubioasă este o parte şi cât de charismatică este alta. Dreptatea îndreaptă balanţa spre dubiosul personaj Adrian Mititelu şi nu spre ochii frumoşi ai Olguţei Vasilescu. Fără nicio îndoială, FC Universitatea este urmaşa de facto a Craiovei de altădată, fiindcă are de partea sa continuitatea. Atunci când, urmare a binefăcătoarelor epoci Gigi Neţoiu şi Dinel Staicu, Craiova a retrogradat în eşalonul secund şi se pregătea de faliment, grăsanul ăsta dubios a investit o groază de bani şi a salvat Bănia de o imensă ruşine. Şi dacă o instanţă a înclinat balanţa în partea cealaltă este pentru că nu întotdeauna justiţia se confundă cu dreptatea. Mai ales în Românica de astăzi. Numai că Adrian Mititelu a fluierat în biserică, intentând proces lui Victor Piţurcă, pentru o cauză civilă, care Piţurcă era selecţionerul echipei naţionale. Deci, “selecţionerul” era sinonim cu FRF, iar marele bos Mircea Sandu a decis, la 20 iulie 2011, dezafilierea FCU Craiova. Democratic! A convocat Comitetului Executiv, i-a ordonat juristului de paie să construiască o explicaţie, comitetul obedient a votat în umanimitate şi Craiova a rămas fără fotbal. Între timp, majestatea sa Naşu’ a comis o ilegalitate şi mai mare: a oferit un loc unei Craiove noi în Liga a II-a împotriva tuturor regulamentelor în vigoare: “C-aşa doresc io, Mircea-voevod peste fotbalul valah”. Un timp cele două Craiove au evoluat în paralel (Curtea de Apel Bucureşti a considerat ilegală decizia de dezafiliere), apoi în 2014 o altă instanţă a acceptat-o. Între timp, DNA declanşează o altă investigaţie privind dezafilierea Craiovei, cu şanse mari să fie soldată cu condamnarea lui Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir. Membrii comitetului obedient au fost achitaţi, că doar n-o fi vorba de procesul de la Nürnberg, despre lagăre şi Cyclon B. Dar, între timp, cine-i plăteşte lui Mititelu enormele daune suferite prin pierderea jucătorilor cumpăraţi? Bună întrebare, la care doamna cu balanţa dă din umeri.

Steaua, clubul Armatei pe vremea comuniştilor, are păcatul originar identic cu al clubului Miliţiei: s-a constituit peste cadavre. Da, exact ca SCU Craiova de astăzi. Carmen, pe deoparte, Unirea Tricolor si Ciocanul  pe de cealaltă parte, FCU Craiova, acum. Steaua trebuia şi ea să scape de regimul de cazarmă şi a trecut la regimul de stână. A apărut un vechi trepăduş pe lângă Steaua lui Valentin, un cioban ajuns mare latifundiar, care şi-a găsit prietenii ideali în persoana unui fost ministru al Apărării şi a unui fost şef de Stat Major. Gigi Becali nu a furat Steaua, ci a primit-o cadou, pentru că, îmbogăţit în urma schimbului de terenuri cu Victor Babiuc şi Dumitru Cioflină, a ştiut să se facă indispensabil pe acolo un timp. Becali s-a comportat ca un finanţator cuminte, perioada în care Steaua becaliană a atins apogeul (2005-2006). În continuare, pretenţiile lui au crescut exponenţial: de la acţionar majoritar, finanţator şi chiriaş al stadionului pe trei lulele, Gigi a ajuns dictator, preşedinte, antrenor şi factotum, chiar din puşcărie. Nici un antrenor nu a rezistat, în afara yes-menilor Olăroiu şi Reghecampf. Nu e de mirare că Steaua şi-a îndepărtat mulţi suporteri, iar CSA Steaua (clubul sportiv al Armatei) a încercat să-şi recupereze echipa. Personajul principal este juristul Florin Talpan care a obţinut de la instanţă interdicţia pentru Becali de a folosi numele “FC Steaua”. Dar Talpan, ajuns fără să ştie pe post de Don Quijote de la Mancha, vrea mai mult. Continuitatea dintre Steaua Armatei şi Steaua lui Gigi (după 2003) nu poate fi pusă la îndoială, iar cavalerul tristelor figuri vrea şi palmaresul, şi locul din Liga I, şi despăgubiri de vreo 37 milioane de euro pentru folosirea abuzivă a numelui. Partea proastă pentru juristul militar este că nu are acceptul şefilor săi ierarhici la toate aceste demersuri, pentru că acest club nu are fonduri pentru a susţine o investiţie de anvergura Stelei. Pe de altă parte, problema daunelor este o armă cu două tăişuri. Nu se ştie ce se întâmplă dacă şi Becali ar cere recuperarea investiţiilor făcute în Ghencea, timp de 14 ani. În ce parte ar înclina balanţa?

O legătură între cele două cazuri? “Păi, dacă CSU Craiova a fost admisă direct în Liga a II-a, noi de ce să începem din Liga a V-a?”, a spus emblema de serviciu a tuturor Stelelor, Marius Lăcătuş, recent (re)încorporat la oaste. Ai văzut ce-ai făcut în 2014, domnule Mircea Sandu?

PS: Am folosit denumirea de Crailia în text, întrucât “Craiolguţa” este înregistrată la OSIM, de către ex-primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu.