Intoxicare prin televiziune

Unul dintre sloganurile preferate ale „străzii” la începutul anilor ’90 (probabil că mulţi îşi mai amintesc) suna astfel: „Aţi minţit poporul/ Cu televizorul”. Nu am mai regăsit în ultima vreme această revendicare, poate şi pentru că cei care ies acum în stradă nu se mai uită la televizor. O mare parte a populaţiei rămâne însă în continuare uşor manipulabilă prin intermediul televiziunii. În condiţiile în care presa scrisă e în plină criză, televiziunile aşa-zis „de ştiri” au un impact deloc neglijabil asupra unui public credul, care în plus vrea senzaţii tari şi se defulează prin intermediul moderatorilor şi participanţilor la talk-show-uri. Evident, nu excelentul post Digi 24 e fruntaş la audienţă, ci nişte canale ce practică, în chipul cel mai grosolan, manipularea şi dezinformarea. Le voi numi de îndată: Antena 3, RomâniaTV şi B1TV. Cel din urmă post a devenit, de o bucată de vreme, „trompeta” (ca să folosesc o exprimare la modă) lui Traian Băsescu şi a Elenei Udrea. Antena 3 otrăveşte de ani de zile spaţiul public. Mai nou venit în spaţiul mediatic, canalul România TV reuşeşte trista peformanţă de a realiza sinteza între ticăloşie şi lipsă de profesionalism. Mimând procedeele presei de senzaţie, RTV însoţeşte orice ştire, oricât de anodină, de epitete precum „uluitor”, ”şocant”, ”scandalos” etc. Bineînţeles, toate ştirile sunt „dezvăluiri de ultimă oră” sau dezvăluiri „în exclusivitate”: recenta conferinţă de presă a lui Iohannis, anunţată pe toate posturile, devenea acolo:  ”Exclusiv: Iohannis vine la RTV”. În şi mai mare măsură decât Antena 3, postul lui Sebastian Ghiţă a fost o oficină guvernamentală (deşi să nu uităm câtă preţuire a manifestat Victor Ponta pentru marii ziarişti Gâdea, Badea şi Ciuvică). La RTV venea Rovana Plumb să ne spună cât de mult o preocupă soarta „mămicilor”, la RTV curgeau „anunţurile importante pentru români”, la RTV venea ori de câte ori avea chef Ponta să ne explice de ce guvernul său e cel mai bun şi de ce el este, ca prim-ministru, indispensabil.

Tragedia de la Colectiv şi manifestaţiile de săptămâna trecută au obligat bună parte din clasa politică să facă un pas înapoi. Cel puţin deocamdată. Fauna care bântuie prin studiourile televiziunilor-hazna a rămas însă la datorie. Am avut curiozitatea să urmăresc modul în care au reacţionat ele după ce numirea lui Dacian Cioloş ca prim-ministru a devenit oficială. Şi aici, RTV a câştigat detaşat la capitolul abjecţie. Insinuări, neadevăruri, calomnii… Când Cioloş a avut prima întâlnire din cadrul consultărilor cu partidele politice, RTV titra: „Cioloş – întâlnire secretă cu liderii PNL” (atât de „secretă” încât ştirea apărea peste tot). Apoi, conform unei pratici îndelung verificate, premierul desemnat a început să fie tocat mărunt: o fi el român (dar oare e chiar român-român?), însă e însurat cu o franţuzoaică, al cărei tată ar fi în serviciile secrete franceze, iar franţuzoaica, acum unsprezece ani, ar fi întocmit un raport nefavorabil despre vinurile româneşti, Cioloş însuşi ar avea o rubedenie dubioasă şi trebuie să dea cât mai grabnic lămuriri, şi în definitiv să ne mai spună cum de a ajuns să-şi dea masteratul în Franţa etc., etc. A fost lansată ştirea – inexactă – că ar avea un dosar penal. La mare trecere sunt vocalizele naţionaliste: Cioloş e „premierul impus de la Bruxelles”, suntem aşadar din nou „la cheremul străinilor”. A fost scoasă de la naftalină şi fundaţia Soros, la originea tuturor nenorocirilor pe care le-a cunoscut România în ultimii 25 de ani. Delirul conspiraţionist nu mai cunoaşte nici o frână: incendiul de la Colectiv ar fi fost provocat, el e parte a unui complot ce urmărea să provoace haos şi să răstoarne guvernul Ponta („cel mai bun şi mai cinstit guvern”).

Eforturile pentru constituirea unui nou cabinet sunt aruncate în derizoriu prin prezentarea lor drept o „ciolaniadă”( o „bătălie pentru ciolan”). Falsele ştiri vor să creeze impresia că în România s-au instalat dezordinea şi arbitrariul: „de ce le e frică liberalilor”, „liberalii se răscoală împotriva lui Iohannis”, „cum e ameninţat Iohannis de liberali”. Unele fraze ce apar pe „burtieră” sunt total ermetice, menite să-i inducă telespectatorului o stare de perplexitate: „premierul somat să reacţioneze în cazul spionului” (?). Cioloş e desemnat de preferinţă drept „premierul lui Iohannis”, sugerându-se astfel că nu are (altă) legitimitate. Dar strategia privilegiată constă în a arăta că, după Ponta, urmează dezastrul: „veste cumplită pentru pensii”, „pericol major pentru creşterea promisă de guvernul Ponta”, „haos total cu salariile românilor”, „Cioloş are mandat de la FMI să nu crească salariile românilor”. Toate citatele sunt  strict autentice.

Oare lumea chiar nu s-a săturat de Corina Drăgotescu şi de „maestrul” Cristoiu, de colonelul Dogaru şi de Sorin Roşca Stănescu, de Ecaterina Andronescu, Codrin Ştefănescu şi Mihai Voicu, eterni participanţi la interminabile talk-show-uri unde se bate apa-n piuă şi unde se vântură teorii abracadabrante? La ce servesc facultăţile de jurnalism, dacă pe ecran apar inşi rudimentari, certaţi cu limba română şi incapabili să emită o opinie coerentă? De ce mai cerem reformarea clasei politice, dacă în presă tolerăm prostituţia morală, compromisul, lipsa de verticalitate? Şi, atenţie, spaţiul virtual e pândit de aceleaşi pericole: oricine face un mic sondaj pe internet va descoperi site-uri şi bloguri ce colportează tot felul de aberaţii, preluate apoi pe reţelele de socializare. Instrumente ce ar putea să ne fie de mare folos se transformă astfel, ca să parafrazez o vorbă binecunoscută, într-un cumplit meşteşug de sucire a minţilor.

Iar în ce priveşte guvernul Cioloş, se vede limpede, de pe acum, cine îi va pune beţe în roate.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor