Faptul că investiţiile străine directe (ISD) constituie clasa celor mai binevenite investiţii efectuate de firmele din alte state în economia oricărei ţări, îl regăsim bine argumentat cam în orice manual destinat studenţilor economişti. Realizate pe termen lung, ISD induc efecte pozitive asupra economiei şi veniturilor salariaţilor. Comparând cifrele în materie aferente anilor 2014 şi 2015, în România ISD au crescut cu 25%, ajungând la 3,03 mld. €. Aceasta după ce, potrivit Raportului de ţară al României pentru 2016, elaborat de CE, ”…începând din 2011, fluxurile de investiţii străine directe şi-au revenit treptat.

În pofida unei reduceri cu 11 % a fluxurilor de investiţii străine directe în 2014 (…), stocul ISD ca procentaj din PIB a crescut continuu începând din 2005. În acelaşi timp, valoarea totală acumulată a activelor deţinute de acţionari străini a crescut progresiv…” (http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_romania_ro.pdf). Sursa menţionată reţine, la acelaşi capitol, şi că ”România nu exploatează încă pe deplin posibilele câştiguri pe care le-ar putea obţine din creşterea ISD. În 2014, dintre ţările cu caracteristici similare (Cehia, Ungaria, Polonia şi Bulgaria), România a înregistrat cel mai scăzut nivel al ISD ca procentaj din PIB, atât în ceea ce priveşte fluxurile, cât şi stocurile de ISD. Media stocurilor de ISD în aceste ţări a fost de aproximativ 100 % din PIB, în timp ce, în cazul României, media a fost puţin sub 40 %”. Despre fluxul de ISD înregistrat de ţările indicate, se arată că acesta a fost de 4 % din PIB, comparativ cu 2 % în România. Dacă e să ne referim doar la relaţia SUA – România, în această materie, la finele anului precedent, investiţiile americane la noi erau de cca. 1,3 mld. dolari (https://washington.mae.ro/node/285). Însă dacă vom lua în considerare volumul ISD ale firmelor SUA mijlocite prin firme din Olanda, Malta, Cipru etc., cifra în discuţie este mai ridicată. Sub aspectul abordat, interesul american vizează: industria auto şi cea constructoare de maşini; anumite echipamente; agricultura şi industria alimentară; industria electronică, cea chimică şi farmaceutică; IT şi comunicaţii; turism, energie etc.

Cât priveşte creşterea intereselor economice ale SUA faţă de ţara noastră, care să conducă la depăşirea nivelului de 2,41% din totalul ISD din România (2015), se impune o schimbare de optică a părţii române. Chiar dacă în privinţa contribuţiei noastre la pacea şi securitatea internaţională, puţine sunt punctele discutabile, trebuie ţinut cont de faptul că „Securitatea include şi statul de drept, securitatea şi diversificarea energetică, precum şi creşterea economică sustenabilă – subl. ns.” (http://romania.usembassy.gov/ambassador klemm-10132015-ro.html). Pentru a avea de-a face cu o sporire a încrederii investitorilor, potrivit lui Hans Klemm, ambasadorul SUA în România, „statul trebuie să se dovedească un partener de încredere pentru toţi investitorii, atât în ce priveşte politicile elaborate, cât şi în ce priveşte tratamentul acordat companiilor. Dat fiind faptul că regimul său de reglementare nu este încă unul coerent, bazat pe o viziune pe termen lung, România trebuie să răspundă la această provocare adoptând şi punând în aplicare transparent, previzibil şi stabil reglementările sale…” (http://romania.usembassy.gov/ambassador-klemm-10132015-ro.html).

Ceea ce apare destul de clar este că doar luarea în considerare şi transpunerea în practică a tuturor acestora poate duce la atingerea dezideratelor de ordin economic/comercial ale încheierii Parteneriatului strategic cu SUA. Cu certitudine, sunt importante realizările în planurile politic şi militar, derivate din aplicarea acestuia, nefiind nimic de discutat aici. Însă, la fel de incontestabil, ştim că aşteptările cetăţeanului standard sunt plasate maidegrabă în planul economic, sau mai bine spus, al năzuinţelor legate de nivelul său de viaţă. De aceea, rămâne ca pe termen scurt să fie atacate mai energic obiectivele rămase încă neatinse, astfel încât vizibilitatea binefacerilor scontate să fie cât mai mare.