La butoane # 2

* Corabia. Statutul de a fi «la comandă» a cunoscut, în timp, câteva expresii figurate, printre primele aflându-se invocarea cârmuirii unei corăbii, căci acţiunea are, nu numai pentru cunoscători, un prestigiu aparte. Nu este de mirare că, la greci, nava a servit ca element de comparaţie pentru noţiunea de «stat»; câteva enunţuri: „Statul este corabia ce călăuzeşte fericirea noastră” (Sofocle); „Corabia statului cine trebuie să o repare şi să o conducă?” (moralizare privind competenţa, atribuită lui Socrate).

* Poziţia cârmei. De aici, importanţa celui aflat la comandă, reflectată, la noi, prin referire la cel aflat la cârma oraşului (Dosoftei), a oştirii (Cantemir) sau a ţării (Iacob Negruzzi). Esenţa o constituie, fireşte, prezenţa omului, ale cărui limite, sub semnul „vieţii lumii”, au fost numite de Miron Costin: „Iară nu sunt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Dar, pe corabie, cârma este plasată la vedere, iar cârmaciul relaţionează cu echipajul, formând o echipă de care depinde rezultatul cârmuirii. De aici, date fiind şi riscurile navigaţiei, prestigiul social deosebit al celui aflat la cârma ţării; iată calităţile pe care i le atribuia C. Negruzzi unui domnitor: „înzestrat şi cu duh firesc, el cunoştea mai toate limbile Europei; era bun cârmuitor, aspru cătră aristocraţi, pre care ştia a-i ţinea în respect, şi blând cătră norod”.

* La timonă. Transporturile maritime fiind, dintotdeauna, o activitate internaţională, lexicul profesional românesc s-a îmbogăţit prin împrumutul timonă, din greceşte pentru marinari şi, paralel, din franceză în limba literară. Acest termen, numind roata cu ajutorul căreia se acţionează cârma unei nave, folosit, preponderent, în zona tehnolectului modern, i-a impresionat pe literaţi. O bogată recoltă probând apetitul acestora pentru exotismul lexemului respectiv găsim pe internet (citate de pe /books.google.ro/): „Meritul actualei echipe redacţionale, la timona căreia se află poetul, eseistul, criticul şi istoricul literar C. M. S.”; „Acum la timona jurnalului – cu obligaţia de a consemna evenimentele – nu se afla un ofiţer superior”; „cei doi priveau înainte de parcă se aflau la timona unei nave”. Desigur, nu putea lipsi relativizarea… corăbiei: „Venind, în 1985, la timona Catedrei militare a Institutului Politehnic” (/vipmagazin.md/), sau „Cu Ciobanu la timonă, Alexandria nu a pierdut nici un punct în competiţia…” (/incomod-media.ro/).

* Timonerie se numeşte locul cu vizibilitate bună de pe bordul unei nave, unde se găseşte timona”. Aşadar, manevrarea navei se face dintr-un loc aflat la vedere, acţiunile timonierului fiind dirijate de comandant, din cabina sa, „de sus” (cf. „Secretele din ambasada plutitoare a României. Bricul MIRCEA împlineşte 75 de ani”; /jurnaluldedrajna.ro/). Deci, totul supus observaţiei şi controlului, nimic la fereală!

* Comparaţii. Spre deosebire de tabloul schiţat anterior, „butoanele”, ca mijloc de acţiune asupra unui dispozitiv, asupra unui aparat, se plasează, măcar ca impresie generală, pe panoul dintr-un spaţiu restrâns al comenzii, al puterii (eventual discreţionare): cel al unui avion de luptă cu reacţie, sau cel al cabinei din care se comandă lansarea unei nave cosmice ori a unei rachete. Apoi, dintr-un film SF pentru adolescenţi, dar şi pentru copii, ni-l putem evoca pe comandantul unei nave interplanetare în luptă cu şi distrugând, succesiv, o flotilă de nave duşmane. Dinspre care rolul trece asupra amatorilor de jocuri video cu aceeaşi tematică. De la butoane se acţionează la aparatele de jocuri mecanice şi de jocuri electronice din baruri. Tot atâtea împrejurări pentru o firească asociere între poziţia de a fi la butoane cu aceea de situaţie de criză, de risc, dacă nu chiar de catastrofă (sau de evitarea acesteia!). Faţă de măcar aparenta lipsă de coordonare şi de supraveghere a butonării (uneori furibunde), ţi-l poţi imagina pe actant şi în poziţia, misterioasă, a celui care trage sforile!

* Registre. În franceză, pentru gouverner cu sensul „a exercita puterea politică, administrativă” există atestări cam din aceeaşi epocă ca şi pentru sensul „a dirija o navă”, verbul fiind din aceeaşi familie cu gouvernail „cârmă, timonă a unei nave”. Într-o ambianţă semantică şi stilistică similară, a fi la cârmă ţine de registrul public formal al discursului (ca şi familia de cuvinte a substantivului). O actualizare: „ministerele să aibă la cârmă tehnocraţi” (/citynews.ro/).

u Suspiciune. Expresia „a fi la butoane” (mai ales asumată nonşalant) transmite impresia intervenţiei suspecte, a arbitrarului, în pofida legitimităţii: „Ei trebuie să fie la butoane, indiferent cine este la putere” (/hotnews.ro/). 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi