Caută 
3 MIN
Ministrul Sănătăţii se grăbeşte să regrupeze administraţia sistemului sanitar înainte ca noua împărţire administrativ-teritorială să se finalizeze.
La două săptămâni după anunţul ministrului Economiei privind concedierile – pentru care Varujan Vosganian a primit un perdaf de la premier – un alt ministru liberal vine cu un program de disponibilizări, de data asta cu sprijin politic, spune el. Înainte ca regiunile să fie conturate, Eugen Nicolăescu iniţiază o nouă reformă a instituţiilor din ograda sa, prin desfiinţarea în următoarele zile a caselor de asigurări şi direcţiilor de sănătate publică judeţene. Acestea vor fi înlocuite cu opt organisme care vor funcţiona la nivel regional. Primul avantaj (pentru bugetul ministerului) constă în desfiinţarea a aproximativ o mie de locuri de muncă, ceva mai puţin de jumătate din total. Dar, ţinând cont de cozile infernale la care sunt ieşenii nevoiţi să stea la sediul CJAS, în Copou, vestea nu e deloc bună. Sigur că reforma instituţiilor statului este necesară, dar va fi ea aplicată în interesul şi spre confortul cetăţeanului sau acesta se va confrunta cu alte piedici? Interfaţa instituţie-cetăţean a avut cel mai mult de suferit atunci când personalul administrativ a început să fie redus, pe vremea guvernării Boc. Greşeala a fost că informatizarea unor servicii nu se încheiase sau nici nu avusese loc, astfel că nemulţumirea cetăţenilor puşi în faţa unor noi bariere birocratice, cu timp irosit între două ghişee şi trei hârtii, a fost îndreptăţită. De aceea schimbările anunţate de ministrul Nicolăescu sunt privite mai degrabă cu teamă decât ca măsuri cu efect benefic imediat.
De altfel, ministrul Sănătăţii nu este deloc popular în rândul angajaţilor în domeniu, după ce, în mandatul său din timpul guvernării Tăriceanu, a încercat să modifice din temelii organizarea instituţiilor din subordine şi relaţia cu distribuitorii de medicamente. Doar la primul capitol i-a reuşit câte ceva, impunând o nouă structură de conducere în spitale care însă i-a urcat în cap tot personalul medical şi i-a adus porecla de “contabil”. Rămâne la latitudinea pacienţilor să spună dacă ei resimt azi vreo îmbunătăţire. Cât priveşte partea cu medicamentele, nici o guvernare nu s-a dovedit capabilă să pună sub control costurile pe care trebuie să le suporte sistemul sanitar de stat. Cu atât mai puţin actualul ministru al Sănătăţii. Remarcabilă este însă creşterea explozivă în ultimii ani a numărului de farmacii, semn că afacerea este una dintre cele mai profitabile din România, în ciuda sărăciei populaţiei şi a majorării constante a preţurilor.
Tabloul pierderilor din sistemul sanitar este completat de plecarea masivă a personalului calificat. La acest capitol, România este în dezavantaj, după cum a recunoscut “puţin jenat” ambasadorul Germaniei la Bucureşti. Ungaria încearcă să pună capăt fenomenului printr-o lege restrictivă a educaţiei, care aplică un principiu al creditării studiilor des întâlnit în lumea occidentală: absolvenţii ar fi obligaţi să lucreze în ţară o anumită perioadă; în cazul plecării, vor suporta costul şcolarizării. Măsura a fost în vigoare şi în România, înainte de 1990. Astăzi, doar unele burse de studii sunt condiţionate în acest fel. Ca să mai reducă din pierderi şi să mai acopere risipa, ministrul Nicolăescu are un ultim atu în mânecă, folosit începând cu această lună în mod simbolic, pentru unele servicii medicale: coplata. Câtă vreme guvernul se arată incapabil să rentabilizeze în alt mod funcţionarea propriei reţele sanitare, ne putem aştepta ca suprataxarea pacienţilor să se generalizeze. Între timp, poate se face şi împărţirea oficială pe regiuni, pe baze sănătoase, bineînţeles.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
