Lamentări postrevelionare

În fiecare an, după Revelion, aştept, nu ştiu de ce, manifestarea unui eveniment de însemnătate cosmică, care să sfâşie ţesătura spaţio-temporală a ritmurilor cotidiene. Timp de câteva zile, de la Sânvăsâi la Bobotează, pândesc, precum Giorgio Tsoukalos, prezentatorul seriei Extratereştri antici, sosirea O.Z.N.-urilor. Aşteptările mele sunt, evident, fără rost. Nici un paleoastronaut nu pogoară din înaltul cerului, nici o vimana nu brăzdează cerul cu prima sau a doua viteză cosmică, nici un faraon nu tresaltă inopinat, deşteptat din somnul veşnic.

Se petrec, în schimb, tot felul de lucruri mărunte care sugerează cum va fi anul aflat abia la început. Cu timpul, am băgat de seamă că se poate chiar compila un algoritm de bizarerii cel puţin tot atât de iraţionale ca şi strămutarea dacilor liberi pe sateliţii galileeni ai marelui Jupiter. Să arătăm, dară, care sunt cele mai importante dintre ele.

*

Dacă posturile româneşti difuzează de Revelion manele cu duiumul, lăutăreală până la refuz şi vedete autohtone cu toptanul, puteţi, aproape fără greş, prezice care va fi tiparul de ansamblu al ritualurilor media din noul an: mai mult manelism, mai multă lăutărie, mai mult vedetism.

În materie de divertisment, mondenitatea autohtonă întrece orice imaginaţie. Nici nu s-a răcit bine anul 2015 şi, pac!, bocitoarele de serviciu ale televiziunilor de infotainment au inundat casele românilor cu o poveste care a ameţit audienţele: triunghiul amoros Borcea-Alina-Valentina. Episodul-pilot a fost atât de bun încât mai că ne-am încumeta să pariem că acesta va fi urmat de un serial în care vor fi prinse şi alte personaje de mucava ale showbizului românesc. Parcă şi văd news alert-urile curgând pe burtiere: „Femeile lui Icsulescu”, „Cutăreasca loveşte din nou”, „Turbat de amor, Casanova a mai comis un moştenitor”!

*

Dacă ziarele titrează la unison că se vor ieftini toate cele necesare traiului, că s-or mări salariile şi pensiile şi că, în general, viaţa va fi mai bună, mai frumoasă, mai prosperă, e mai mult ca sigur că lucrurile vor sta taman pe dos. Studiez fenomenul de aproape două decenii şi mă încumet să-i asigur pe cititorii acestui text că astfel de iluzii sunt mai zgomotoase şi mai sclipicioase decât orice foc de artificii dat cu pompă la sfârşit de an, pe cheltuiala contribuabililor. De când mă ştiu ca om al muncii, am constatat că, în anii cu majorări salariale, printr-o nefirească şi iraţională lege a progresiilor, cresc toate costurile de îţi vine a crede că e ceva necurat la mijloc.

*

Dacă e an electoral, e clar că nu-i a bună, iar dacă anul electoral e bisect, e cât de poate de bătător la ochi că buba e foarte rea. Nu ştiu de i-a trecut cuiva prin cap să reseteze data de declanşare a ciclurilor electorale româneşti postdecembriste, dar pentru mine, deşi pare ilogic, e limpede că noi am rasolit-o cu marile proiecte de ţară şi cu ideea de existenţă, în general, din chiar clipa în care s-a decis să fie organizate alegeri în ani lipsiţi de noroc şi de feng shui: 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016. Presupun, deşi n-am calculat, că neamul românesc va fi răsărit în lume într-un an bisect. Nici o altă speculaţie nu sprijină mai bine decât această ipoteză numerologică lipsa de orizont a veşniciei noastre. În anii bisecţi, până şi planeta-mamă se târâie mai greu în jurul Soarelui, darămite bietul românaş prin viaţă! Vorba cronicarului: „Oh, oh, oh! Vai, vai, vai di ţară!”.

*

Dacă auziţi de la careva ori de undeva că în anul proaspăt început vor deveni de uz comun tinereţea fără bătrâneţe, viaţa fără de moarte, creierul bionic şi transportul public interstelar, e bine să-i daţi mincinosului cu tifla. Din pricină că suntem fabricaţi în an bisect, toate aceste mărunţişuri nesemnificative pentru umanitate, dar capitale pentru om ne vor ocoli vieţile un timp relativ îndelungat. Aşa-i la noi: pe când alţi muritori circulă cu trenuri Maglev, noi încă ne minunăm că locomotiva cu aburi scoate fum. Luaţi-vă, aşadar, gândul de la miracolele geneticii şi ale medicinei contemporane! În schimb, beţi o cană de agheasmă mare, dimineaţa, pe nemâncate, ziceţi de trei ori „Doamne miluieşte!” şi totul va merge ca uns!

*

Dacă tot aţi luat agheasma pe inima goală, nu uitaţi că nouă, românilor, ne place la nebunie să sărbătorim zile onomastice, iar ianuarie, o lună în care ziua are doar 10 ore, iar noaptea, 14 ore, e perioada unor onomastici serioase, sărbătorite adesea de cu seară până-n zori: Vasile, Ion, Anton, iar Vasile, iar Ion, plus un Grigore! Multă sănătate şi la mulţi ani!

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza” Iaşi

Publicitate și alte recomandări video