Lideri prinşi în offside

În ultimele zile, principalele forţe politice par să fi intrat în febra alegerilor prezidenţiale. Primele frisoane au apărut în urmă cu două săptămâni când liderul Forţei Civice, Mihai Răzvan Ungureanu, şi-a anunţat intenţia de a candida. Au urmat imediat informaţii pe surse privind o fuziune între FC şi Mişcarea Populară, informaţii confirmate ulterior oficial. Aici ar fi necesare câteva nuanţe. Traian Băsescu a afirmat recent că Mişcarea Populară, aşa cum a gândit-o el, nu trebuia să se transforme în partid atât de devreme (propriu-zis nici nu s-a transformat pentru că înscrierea la Tribunal întâmpină probleme juridice). Mai mult, spre deosebire de liderii Mişcării, şeful statului nu şi-a exprimat public, până în prezent, susţinerea pentru candidatura lui MRU. Din contră, a afirmat răspicat că Emil Boc ar avea mai multe şanse decât Ungureanu. Cum Boc nu vrea, Elena Udrea, nici ea, cei doi au fost chemaţi de urgenţă la ordine. În această cheie trebuie interpretată întâlnirea privată de la sfârşitul săptămânii trecute de la Golden Blitz între preşedinte şi ultimii săi susţinători din PDL. Băsescu a încercat să convingă pe unul dintre cei doi să candideze. Până acum, se pare că nu a reuşit. Cum nu a reuşit să-şi impună punctul de vedere nici în discuţiile privind unificarea dreptei purtate cu liderul PDL, Vasile Blaga. Supărat, l-a lovit sub centură pe Cătălin Predoiu, care s-ar fi rugat de Ponta să mai prindă un mandat la Justiţie în guvernarea USL. A primit un răspuns neaşteptat de dur. Una peste alta, Băsescu pare să fi pierdut în acest moment controlul decizional privind candidatul sau candidaţii dreptei la prezidenţiale. Sau, ca să cităm din Blaga, "vremea în care deciziile se făceau printr-un telefon a trecut de un an". Dacă nu apare vreo surpriză, preşedintele va fi obligat să accepte, cu resemnare, susţinerea lui MRU. Sau să-şi mai facă o Mişcare.

Între timp, pedeliştii au început să le trimită bezele liberalilor. Blaga l-a lăudat deunăzi pe Tăriceanu, "un om de dreapta, extrem de serios şi cu care PDL a lucrat foarte bine"! De precizat că Tăriceanu patronează din umbră Iniţiativa Liberală, care săptămâna trecută s-a aliat cu PNŢCD, care este aliat cu Forţa Civică, formaţiune care vrea să fuzioneze cu Mişcarea Populară. Interesant, nu? Până şi Sebastian Lăzăroiu, oracolul de la Cotroceni, îl vede pe fostul premier drept un candidat cu şanse la prezidenţiale. Dar discuţiile dintre PDL şi PNL nu se opresc aici. Pe surse se vorbeşte despre negocieri secrete între Vasile Blaga şi Sorin Frunzăverde privind un acord de colaborare pe termen mediu. Mai exact, pedeliştii vor sprijini afilierea PNL la grupul popular european, un deziderat mai vechi al unor liberali, şi vor primi la schimb capul lui Crin Antonescu. Odată Antonescu scos din cursă, cele două partide se obligă să susţină în turul doi al alegerilor prezidenţiale candidatul cel mai bine plasat. Liberalii par dispuşi să-şi sacrifice preşedintele, în condiţiile în care şeful Senatului înregistrează o scădere constantă de popularitate. Se conturează varianta Klaus Iohannis.

Dar toată lumea stă cu ochii pe PSD. Partidul trebuie să aibă un candidat la cea mai înaltă funcţie în stat, recunoaşte Ion Iliescu. USL se va rupe după europarlamentare, atrage atenţia Adrian Năstase. Social-democraţii nu au însă un candidat. Victor Ponta înţelege că dacă ajunge la Cotroceni pierde partidul din mână, aşa cum li s-a întâmplat pe rând lui Iliescu, Constantinescu şi Băsescu. Se consideră prea tânăr pentru a se întoarce peste cinci ani de la Cotroceni într-o funcţie onorifică. În plus, dacă se modifică şi Constituţia după actualul proiect al USL, funcţia supremă în stat rămâne supremă doar cu numele. Unde mai pui că actualul premier ar putea să piardă alegerile şi să-şi compromită întreaga carieră politică. În cazul lui Ponta, riscurile unei candidaturi depăşesc eventualele beneficii.

Ironică, nu-i aşa?, situaţia în care se află cei mai puternici trei lideri politici ai ţării, cu un an înaintea alegerilor prezidenţiale. Băsescu nu-l vrea pe MRU candidat, dar o să-l susţină, Antonescu vrea să candideze, dar nu prea mai vor liberalii, Ponta nu vrea să candieze, dar este forţat.