Malabsorbţii # 1

* Mama relelor! Elementul de compunere mal-, din cuvinte de tipul celor pe care le prezentăm în continuare, provine, în vocabularul limbilor de cultură, din latină: adjectivul malus înseamnă „rău”, iar subst. malum „răul ca nenorocire, pagubă”, ambele reflectate de termeni internaţionali care, în română, sunt preluaţi, paralel, din latina savantă şi/ sau din franceză. Aceştia aparţin, mai întâi, registrului livresc al exprimării, de tipul maledicţie „blestem”, maleficiu „faptă rea”, maliţie „atitudine, vorbă răutăcioasă”, malonest „necinstit, incorect” („bancher malonest”), (a) maltrata „a trata pe cineva cu violenţă; a brutaliza; a bate” etc. Iar engleza are nume de fineţuri luate din franceză, de tipul maladdress, malapropos ori malcontent!

* Particularizări. Sunt numeroase relele de care se ocupă mai ales medicina (chiar dacă unele etichete de gen se folosesc şi în exprimarea „căutată”): maladie „boală” (în franceză, din adv. lat. male „rău, cum nu trebuie”) şi maladiv („stare maladivă”; cu sensul „bolnăvicios”, maladiv este livresc), malign „grav, periculos, primejdios” (opusul lui benign), malignitate „gravitate a unei boli” (paralel, de uz livresc: „răutate”), malnutriţie „nutriţie proastă”. În sfârşit, aparţin anatomiei malpoziţie „aşezare defectuoasă a unui organ” sau malocluzie „aliniere proastă a dinţilor”.

* Absorbţii ignorate. Trecând peste sensurile, în general din fizică, pe care le înregistrează dicţionarele pentru termenul absorbţie, ne oprim asupra unuia ce are legătură cu tema noastră, anume „pătrunderea în sânge şi în limfă a produşilor rezultaţi din digestia alimentelor”, desemnând absorbţia intestinală, de unde, apoi, în mod fatal, ajungem la răul din această afacere, malabsorbţia, care, pe scurt, este o „tulburare de digestie”, o „alterare a absorbţiei” respective etc. Dar, ce ne facem cu alte zone de utilizare a cuvântului de bază? De exemplu, în şcoală, am învăţat că primul dintre cei patru timpi ai funcţionării motorului de combustie internă se numeşte tot absorbţie, termen utilizat şi astăzi (cf. /scoala.tineriisecolului21.ro/), deşi curent i se zice „admisie”. Dar, mai important este faptul că, în discursul public actual, o frecvenţă deosebită are formula „absorbţia fondurilor europene”.

* Extensie… temerară. În special datorită faptului că este recunoscută şi numită mal-absorbţia fondurilor în discuţie, pe care nu ajungem să le digerăm, deoarece nu apucăm să le… sorbim (pentru absorbţie, pe lângă încorporare, un sinonim învechit este chiar sorbire!), ne permitem, mai întâi, să diagnosticăm tot ca malabsorbţie, dincolo de necunoaştere, nedigerarea informaţiei şi greşita reflectare, în emisiuni tv, a unor rememorări din zona culturii materiale rurale. Un exemplu-două şi, apoi, am putea continua discuţia cu destul curaj.

* Înscenări. Merge, de exemplu, echipa de filmare, pentru un reportaj într-un sat de munte. Şi acolo au mai rămas puţini… fermieri, dar tocmai gospodăriile acestora sunt potrivite pentru înfătişarea tabloului râvnit. Deci, printre altele, o casă veche trece prin spuma admiraţiei, eventual prin ciurul supoziţiilor reporterilor, devenite subit informaţii pentru amatori: casa, una destul de mică, are pereţi din lemn, dar şi un acoperiş, sub care este podul, unde, aflăm, ţăranii ţin… fânul pentru vite, pe iarnă! Cât de ţuguiat va fi fiind acoperişul, acesta ar putea cuprinde doar câteva sarcini de fân; aşa, ca de-o gustare! Înainte, fânul era ţinut în şuri ori stadole, dacă nu era clădit afară, în căpiţi. Pe vremea copilăriei mele, podul casei ţărăneşti servea ca un fel de magazie pentru diverse bunuri; datorită hornului descoperit lateral, iarna funcţiona şi ca afumătoare pentru slănină şi cârnaţi. Sau, interesează cânepa. Aşadar, cadru interior: o femeie toarce, iar, alături, un bărbat „face ţevi”, la o sucală. Numai că ţevile, pentru băteală, se fac abia când se ţese, de pe gheme, şi e o treabă de nasul copiilor. Dar, departe de fireasca absorbţie a realiilor, ce tablou vivant i-a reuşit echipei, cu soţul chincit la picioarele torcătoarei! (emisiuni tv de tipul „Zestrea românilor”).

* Mal-digerarea, cu tulburări de rigoare, ne ameninţă în postura de ţinte şi ale altor înscenări. Iar latina, ca pe una de atâtea rele purtătoare, musai să o izgonim din şcoli!

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi